Probejenia sau Obrejenia, așa cum este cunoscută în tradiția poporului român, este sărbătoarea Schimbării la Față a Mântuitorului și marchează în calendarul agricol trecerea de la vară la toamnă.
Bătrânii cred că Probjjele sunt sfinte lăsate de Dumnezeu pe pământ pentru a face dreptate între oameni. Probejenia sau Obrejenia sunt derivate din cuvântul slav obrejenie, care înseamnă transformare sau schimbare, amintind de momentul în care, potrivit scrierilor biblice, pe Muntele Tabor, Iisus, se schimbă la față și devine strălucitor.
Din perspectiva tradițiilor, Probejenia așază în calendarul popular hotarul dintre vară şi toamnă. Sărbătoarea, în tradiția populară românească, cuprinde nenunărate obiceiuri și credințe.
Începând de acum, natura își schimbă înfățișarea și se pregătește pentru trecerea către toamnă, din această zi începe să se probajenească, adică să se îngălbenească frunza codrului, iarba încetează să crească. Așa cum nici iarba nu mai crește, nici fetele nu se spală pe cap și nu se piaptănă în această zi, pentru că nu le mai crește părul.
În satul tradițional este interzis dormitul afară, permis începând cu Noaptea de Sânziene. Nici ferestrele nu mai pot fi lăsate deschise peste noapte. Din cauza frigului se crede că duhurile rele se vor ascunde în case.
Apele se răcesc şi sunt „spurcate“ de cerb și din această zi, nu se mai scaldă în ape curgătoare, nu se mai duc rufele la spălat, la râu. După această dată nu se mai scaldă nici măcar animalele.
Această schimbare de anotimp este marcată de plecarea păsărilor migratoare. Se crede că berzele pleacă purtând rândunelele pe aripi. Șerpii, şopârlele, guşterii toate jigăniile intră în pământ, spre adăpostire. Acum la plecarea berzelelor, nu e bine să plece nimeni în drumeţii pentru a nu rătăci drumul de întoarcere spre casă. Cei ce au dor de ochi dragi care sunt la distanţă mare, se uită după berze, ca dorul să se plece cu ele.
Oamenii, dar mai cu seamă copiii, nu trebuie ocărâţi sau mustrați, că ci vor fi așa tot anul. În această zi nu e bine să te cerți, și nici să fii certat de cineva, Este bine să te împaci cu cei cu care eşti certat în această zi de sărbătoare. Se consideră că așa cum Hristos s-a schimbat la față, și oamenii ar trebui să se schimbe în bine.
Se crede că oamenii care au patimi, de se roagă în această zi, se vor vindeca.
Prin Oltenia se crede că în această zi este bine ca fiecare să-și ia și să-şi păstreze câte o crenguță cu șapte prune, și câteva alune într-un loc îndosit, unde nimeni să nu umble ca să le atingă ori să le strice, căci ele vor fi bune de friguri şi de alte boli în cursul anului. În Mehedinți femeile se duc la pădure și dezbrăcate, caută alune, pe care le culeg făcând trei închinăciuni. Aceste alune sunt bune pentru friguri.
Strugurii deja încep să se coacă și se duc la biserică pentru sfințire, astfel încât recolta din an să fie binecuvântată. Și fiincă astăzi cerul este deschis, se dezleagă mâncarea poamei sau strugurilor, dar la primul bob se zice poamă nouă în gură veche.
Acum se coseşte fânul. Tot azi se culeg ultimele plante de leac, despre care se spune că au puteri vindecătoare. Acum se culeg de pe câmp avrămeasa, împărăteasa, mușețelul, leuşteanul și usturoiul de sămulastră, precum și alte bălării, care vor fi folosite peste an ca leacuri împotriva altor boli.
Credința populară spune că dacă azi vremea este însorită şi caldă, toamna va fi îmbelşugată, iar dacă plouă, toamna va fi mohorâtă și ploioasă.
Tudor Pamfile – Sărbătorile la români: Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului român; Arthur Gorovei –Credinţe şi superstiţii ale poporului român; Elena Niculiţa Voronca – Datinile si credinţele poporului român; Gh. F. Ciauşanu – Superstiţiile poporului român; Ion Ghinoiu – Obiceiuri populare de peste an
