Cheia viitoarelor relații moldo-române ar trebui să fie dată de numărul de poduri peste Prut.
Între cele două războaie mondiale, când Basarabia făcea parte din regatul României, peste Prut existau 27 de poduri. În ianuarie 2024, când scriu acest text, funcționează zece poduri, dintre care, unul, cel de la Leova-Bumbăta, e plutitor, pe pontoane.
Dintre celelalte nouă poduri de piatră, şase rutiere (Lipcani-Rădăuţi-Prut, Costeşti-Stânca, Sculeni-Sculeni, Leuşeni-Albiţa, Cahul-Oancea, Giurgiuleşti-Galaţi) şi trei feroviare (Ungheni-Iaşi, Stoianovca-Fălciu şi Giurgiuleşti-Galaţi).
În contextul în care, pentru România, Republica Moldova reprezintă a treia piață extracomunitară de desfacere a produselor românești, iar pentru statul moldovean principala destinație a comerțului exterior moldovenesc este România, zece poduri peste Prut e foarte puțin.
În urmă cu patru ani, cu ocazia primului interviu oferit pentru TVR România, președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, declara, că își dorește mai multe investiții românești între Prut și Nistru. Doamna președinte afirma: “E foarte bine să avem poduri de flori, dar trebuie să avem și poduri de piatră, să apropiem oamenii din Republica Moldova si din România”, a spus Maia Sandu.
În cei trei ani de mandat ai președintei Maia Sandu, autoritățile din România și din Republica Moldova au dat în exploatare doar un singur nou pod peste Prut, podul de pontoane de la Leova – Bumbăta, dat în exploatare la 23 mai 2023.
Este drept că autoritățile române și cele moldovenești au reabilitat/ori sunt în curs de reabilitare a podurilor Giurgiulești – Galați (deja reabilitat), Leușeni – Albița , Sculeni – Sculeni, Cahul – Oancea, care asigură interconectivitatea rutieră cu România, deci cu Uniunea Europeană.
Recent Agenția Națională pentru Achiziții Publice din România a validat documentația de atribuire pentru elaborarea studiilor de fezabilitate pentru alte patru poduri rutiere peste Prut. Este vorba de: podul Costești – Stânca, Leova – Bumbăta și a două poduri noi care vor fi construite peste Prut: Leca – Fălciu și Barboieni – Răducăneni.
Istoria contemporană a relațiilor dintre România și Republica Moldova este caracterizată de faptul că Bucureștiul a avut o politică de deplină deschidere şi transparenţă faţă de autoritățile de la Chișinău și a acţionat de fiecare data cu deplină sinceritate, iar ajutorul acordat a fost necondiţionat.
În timp, s-a dovedit că aceste politici au fost înțelese eronat de către politicienii de la Chișinău.
Observ că mai multe formațiuni politice românești își doresc să construiască o relație clară și strategică cu Republica Moldova. Consider că această construcție a relației ar trebuie să aibă loc după alegerile parlamentare din România. Viitorul locatar al Palatului Victoria, ar trebui să conceapă un nou plan de abordare al relațiilor cu Republica Moldova. La finalul anului 2024 situația geopolitică din regiune va fi mai clară. Din acest ultim motiv, noua strategie ar trebui să conțină atât prevederile Parteneriatului Strategic privind integrarea europeană a Republicii Moldova, cât și elemente principale ale realității din teren.
S-a văzut, timp de 30 de ani, că, în mare parte, politicile implementate de România în Republica Moldova s-au dovedit a fi false. Bucureștiul oficial, dacă vrea, în viitor, să fie luat în serios, trebuie să aibă un plan pragmatic față de Chișinău.
Știu că România nu își uită istoria și nici nu trăiește în trecut, dar lecțiile trecutului trebuie învățate, pentru a ne putea construi viitorul.
La Chișinău, am fost martor a mai multor evenimente în care, mesajele statului român au fost înțelese greșit ori total eronat de clasa politică de la Chișinău. Uneori, au fost desconsiderate ori bagatelizate.
S-a întâmplat asta inclusiv pentru că, dincolo de comunitatea de limbă, istorie și cultură, România și Republica Moldova nu au o viață economică, politică și psihică comună.
Lipsa unei vieții economice, politice și psihice comune are loc în ciuda faptului că jumătate din locuitorii existenți între Prut și Nistru dețin și cetățenia statului român. Şi nu trebuie să uităm că între Prut și Nistru există foarte multe familii mixte, care au făcut deja unirea.
Tocmai pentru unirea a fost făcută pe jumătate, consider că vremea ajutorului generos și necondiționat pentru Republica Moldova, a trecut. Viitoarele relații dintre România și Republica Moldova (mai ales că aceasta își dorește să ajungă în Uniunea Europeană) ar trebui să fie construite în baza unui pragmatism sănătos. Care să treacă între Prut și Nistru pe cât mai multe poduri.
