Primul președinte din era postdecembristă a României și-a trăit ultimele luni de viață în spital, departe de cea care i-a stat alături timp de aproape 80 de azi, Nina Iliescu, dar și de restul lumii.
„În legătură cu starea de sănătate a domnului Ion Iliescu, internat în cadrul Spitalului Clinic de Urgență Prof. Dr. Agrippa Ionescu, vă informăm următoarele: Starea generală a pacientului se menține la fel de gravă, cu afectarea severă a funcției respiratorii și persistența disfuncțiilor multiple de organ”, se arăta în buletinul de informare medicală de luni, 4 august 2025. Buletinul prefața într-un fel scenariul cel mai pesimist, dovadă că în aceeași zi Executivul a convocat Comitetul pentru Funeralii de Stat, un organism creat prin lege în ianuarie 2024 menit să gândească toți „pașii” despărțirii de un fost șef de stat.
Ion Iliescu a beneficiat în ultimele sale săptămâni de îngrijire medicală avansată în secția de terapie intensivă a Spitalului SRI, sub supravegherea echipei medicale multidisciplinare. La un moment dat, decizia pentru închiderea aparatelor care îl țineau în viață era doar la medici, având în vedere că soția sa, Nina Iliescu, nu a putut decide nimic, din cauza propriei stări de sănătate.
La începutul lunii august 2025, medicii au anunțat că Ion Iliescu se află în stare critică, starea sa deteriorându-se, iar organele au început să-i cedeze. El fusese internat la data de 9 iunie cu probleme respiratorii, fiind ulterior diagnosticat cu cancer pulmonar.
Fost demnitar al statului comunist, Ion Iliescu a devenit președinte al României în mai 1990. A mai avut două mandate de șef de stat, între 1992-1996, și respectiv 2000-2004.
Pe plan personal, Ion și Nina Iliescu au trăit o poveste de dragoste aparte. S-a spus mereu că relația lor a fost una dintre cele mai durabile din spațiul public românesc, întrucât ar fi pornit de la o suferință comune, ambii pierzându-și tații la vârste fragede, de doar 15 ani, dar și fiindcă sunt născuți sub aceeași zodie. Ion Iliescu a venit pe lume la 3 martie 1930, la Oltenița, iar Nina Iliescu, la 4 martie, în cartierul bucureștean Crângași. Cei doi s-au cunoscut în anii de liceu, când aveau cel mai probabil în jurul vârstei de 18 ani, Nina studiind la „Iulia Hașdeu”, iar Ion Iliescu la „Sfântul Sava”, ambele licee foarte bine cotate. Cei doi au devenit, mâna destinului e și aici prezentă, ingineri de profesie. El, electrotehnist, iar ea, în domeniul coroziunii metalelor, unul mai puțin uzitat de către femei la acea vreme. Au mers împreună, o vreme și la Moscova, la specializare.
Cei doi s-au căsătorit în 1951 și în ciuda ascensiunii politice a partenerului ei de viață, și în perioada comunistă și după aceea, Nina Iliescu a preferat să rămână o prezență discretă, preferând să stea departe de lumina reflectoarelor. Chiar și atunci când soțul ei a devenit președinte, iar ea, Primă Doamnă a României.
Nina Iliescu a fost însărcinată de trei ori, însă nu a reușit să ducă nicio sarcină până la capăt. Nu se va ști niciodată în ce măsură lipsa unui copil a afectat cuplul, dar cei doi, Ion și Nina Iliescu, nu au insistat niciodată pe acest subiect. Dimpotrivă, Nina Iliescu este considerată și astăzi un veritabil pilon de susținere pentru fostul președinte al țării.
s-a afirmat de tânăr în viaţa publică.
Ion Iliescu s-a numărat printre fondatorii Uniunii Asociaţiilor Elevilor din România (UAER), în 1948. A fost numit ministru al Tineretului, între anii 1967-1971, dar s-a aflat și la conducerea Uniunii Tineretului Comunist, și în cea a Partidului Comunist Român, ca secretar al Comitetului Central, în 1971. După șase luni petyrecute la vârful PCR a fost exclus din forumul central de partid, fiind acuzat de „deviere intelectualistă”. A fost vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Timiş, între anii 1971-1974, dar și preşedinte al Consiliului Judeţean Iaşi, între anii 1974 – 1979. Apoi, în perioada 1979 -1984, a lucrat la Consiliul Naţional al Apelor, iar în perioada 1984-1989 a fost directorul Editurii Tehnice. În ultima ani ai comunismului s-a aflat sub urmărirea şi supravegherea organelor de securitate, care au încercat să-i controleze şi să-i limiteze posibilitatea de comunicare. Pe de altă parte, în perioada anilor
’80, a fost preşedintele Federaţiei Române de Caiac-Canoe.
La 22 decembrie 1989 s-a numărat printre principalii fondatori ai Consiliului Frontului Salvării Naţionale, organismul care va asigura tranziția de la comunism la capitalism. În scurt timp a devenit preşedintele Consiliului Frontului Salvării Naţionale, organism al puterii provizorii de stat. La sfârşitul lunii ianuarie 1990,
s-a numărat printre fondatorii formaţiei politice – Frontul Salvării Naţionale, din care s-au structurat, în timp Partidul Democrat şi Partidul Democraţiei Sociale din România. A îndeplinit și funcțiile de preşedinte al Consiliului Provizoriu de
Uniune Naţională, în februarie – mai 1990, dar și de senator al PSD, între 1997 și 2000, respectiv 2004 și 2008. Din 2006 a devenit preşedinte de onoare al Partidului Social Democrat.
De remarcat că sub conducerea sa, România a devenit membră NATO în 2004 și a făcut progrese în negocierile de aderare la UE.
Proverbială a rămas și disputa sa cu Regele Mihai, ultimul suveran al țării. Iliescu i-a refuzat întoarcerea în țară de două ori, în 1990 și 1994, dar a făcut o excepție în aprilie 1992, cu ocazia sărbătorilor de Paști. Abia în toamna lui 1997 regele și-a reprimit cetățenia retrasă de către comuniști. În ultimul său mandat prezidențial, Ion Iliescu a recunoscut relația specială cu ultimul suveran: „Am făcut un act fundamental de reconciliere cu Regele și Casă Regală de intrare în normalitate, normalitate care s-a reflectat și prin acest moment care era util și necesar. Din păcate, noi în loc să progresăm, am regresat. Anii ’90 au fost ani de mare încordare, însă nu lipsiți de dialog”. Tot de numele lui Ion Iliescu vor fi legate pentru totdeauna existența „Mineriadelor”, dintre care cea mai de căpătâi rămâne cea din 13 – 15 iunie 1990, soldată oficial cu sase morți și 746 de răniți.
Să mai adăugăm și faptul că în luna aprilie a anului 2019, fostul președinte a suferit o intervenție chirurgicală la Institutul C.C. Iliescu pentru pericardită lichidiană. Înainte de internarea din 2025, acesta efectua controale periodice la Spitalul Elias. În ultimii ani, aparițiile sale publice au fost rare, comunicând în principal prin intermediul blogului personal.
Ultimul mesaj public al lui Ion Iliescu, în vârstă de 95 de ani, a fost pe 19 mai, când l-a felicitat pe Nicușor Dan cu ocazia câștigării alegerilor prezidențiale din luna mai.
