14.6 C
București
vineri, 24 mai, 2024
Google search engine
EDITORIALAbatorul 5, 6, 7… Pentru că așa merg lucrurile.

Abatorul 5, 6, 7… Pentru că așa merg lucrurile.

Billy Pilgrim, eroul romanului lui Kurt Vonnegut ”Abatorul 5” s-a născut în anul 1922 în orașul Ilium, statul New York fiind unicul fiu al unui bărbier din localitate.  Merge pe front în cel de-al doilea război mondial și este luat prizonier, fiind martor al bomardării orașului Dresda de către aliați. Supraviețuind războiului, Billy se întoarce în State acolo unde se însoară cu o grasă urâtă, devine optometrist, face copii și, după ce lucrurile păreau să se așeze, Billy se lovește la cap în timpul unui zbor cu avionul și este răpit de către extratereștrii de pe planeta Tralfamadore. „Așa merg lucrurile”. Această propoziție apare ori de câte ori se evocă câte o chestie atroce și absurdă (de 106 ori în total).

Doar lumânările și săpunul erau de proveniență germană. Aveau același aspect lăptos, spectral. Englezii nu aveau cum să știe, dar lumânările și săpunul erau făcute din grăsimea evreilor, țiganilor, poponarilor, comuniștilor și a altor dușmani ai statului. Așa merg lucrurile.

Abatorul Cinci este de fapt un roman despre război. Iar umorul și structura nonconformistă a cărții nu fac decât să sublinieze cruzimea faptelor descrise.

Kurt Vonnegut însuși a fost martor la bombardarea Dresdei de către aliați, având nevoie de 20 de ani pentru a  reuși să transpună pe hârtie ce a văzut.

La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, Dresda, un oraș din Germania fără importanță militară sau strategică, a fost bombardat intens de către aliați. Se întâmpla cu 12 săptămâni înainte de finalul războiului, cărțile erau de mult jucate, naziștii erau bătuți, toată lumea se pregătea de petrecere. Totuși, în noaptea de 13 spre 14 februarie 1945, aviația britanică și americană au aruncat 3.900 tone de explozibil, ucigând aproximativ 25.000 de civili nevinovați. Orașul era lipsit de orice formă de apărare. Astfel Dresda a devenit o filă neagră a istoriei despre care nimeni nu vrea să vorbească în mod direct și despre care nu se fac filme la Hollywood, dar care este redată magistral de uriașul scriitor american.

Știi… stând aici de atâta vreme și fiind nevoiți să ne imaginăm războiul, ne-am imaginat că e purtat de oameni ca noi, mai în vârstă. Am uitat că războaiele sunt purtate de copii. Când am văzut fețele acelea proaspăt rase, am avut cu adevărat un șoc. Doamne Dumnezeule…, mi-am zis, asta e Cruciada Copiilor.

În apropierea lui Billy, un american se tânguia că dăduse tot afară din el, mai puțin creierul. După câteva clipe exclamă:

–  S-a dus și el, s-a dus și el. Creierul, adică.

Americanul acela eram eu. Eu eram ăla. Autorul acestei cărți”.

În noaptea din 13-14 februarie 1945, aviația britanică și cea americană au început bombardamentul asupra Dresdei, capitala Saxoniei. În următoarele trei zile (în care au avut loc patru raiduri), asupra orașului au fost aruncate 3900 tone de explozibil, distrugând o bună parte a centrului și ucigând aproape 25.000 de oameni.

7 Octombrie 2023.  Hamas atacă Israelul. 

Crime în direct, mult sânge, zeci de cadavre carbonizate şi un soldat decapitat apar într-o compilaţie de materiale audiovizuale, în mare parte nedifuzate până acum, pe care armata israeliană a prezentat-o  presei internaţionale cu scopul declarat de a face cunoscută oroarea masacrului comis de gruparea islamistă palestiniană Hamas în sudul Israelului la 7 octombrie şi pentru a dovedi comiterea de “crime împotriva umanităţii”, după cum transmite agenșia de știri EFE.

Peste o sută de jurnalişti din presa străină – inclusiv de la EFE, care descrie în detaliu cele văzute – au fost convocaţi la o bază militară din nordul Tel Avivului pentru a viziona acest lungmetraj horror de 43 de minute şi 44 de secunde, care însumează imagini surprinse de camerele GoPro pe care membri Hamas le aveau asupra lor în momentul atacului, dar şi cele înregistrate de camerele de securitate ale kibbutzurilor unde au avut loc crimele, de camerele de supraveghere instalate pe drumurile publice, de camerele de bord şi de videoclipurile înregistrate cu telefoanele chiar de către victime, militari şi angajaţi ai serviciilor medicale.

“Ceea ce se vede în imagini sunt crime împotriva umanităţii”, a apreciat purtătorul de cuvânt al armatei israeliene, Daniel Hagari, înainte de vizionare. “Ele arată că teroriştii Hamas au intrat în Israel cu unicul scop de a ucide civili”, a subliniat el. “De ce ar lua o persoană (o cameră) GoPro (într-un astfel de atac)?”, s-a întrebat Hagari, citat de The Times of Israel. Răspunsul îl dă tot el: “Pentru că este mândru de ceea ce face”.

Publicaţia israeliană, care a estimat la 200 numărul jurnaliştilor străini care au văzut materialele audiovizuale, a relatat că ziariştilor nu li s-a permis să înregistreze vizionarea.

Se aude şi cum un membru al Hamas îşi sună părinţii aflaţi în Gaza de pe telefonul uneia dintre victimele sale. “Uitaţi-vă la fotografiile pe care vi le-am trimis pe Whatsapp. Am omorât zece. Am sânge de evreu pe mâini. Sper că sunteţi mândri de mine”, le spune părinţilor săi, care speriaţi şi plângând îi cer să vină acasă.

Purtătorul de cuvânt al armatei israeliene a recunoscut că în ultimele zile s-au confruntat cu “dilema” dacă să arate şi să difuzeze aceste imagini, dar a clarificat că ele fac parte din procesul intern de care Israelul are nevoie pentru a “înţelege de ce este în război”.

“Nu are nimic de-a face cu palestinienii sau islamul, este vorba de a nu permite terorii să guverneze”, a spus Hagari, într-o referire la Hamas, care conduce Fâşia Gaza din 2007.

Ce am făcut noi în acești ani, presărați cu multe, prea multe ”abatoare” umane, de la ”Turnurile gemene” americane și pînă la Bataclan, în Franța?

Păi, în mare, lumea a reușit cel puțin câteva ”performanțe” pe care trebuie, în mod necesar să le amintim.

Mai întâi trebuie precizat că tema principală la care s-a ”lucrat” a fost reciclarea operei lui Marx – încercarea de a transforma marxismul ajuns desuet și ștampilat cu numele crimei. Așa s-a ajuns la ”neomarxism”, cel care azi este pe cât de evident, pe atât de isuportabil și otrăvitor. Toate astea, începând cu ”promotorii” – ”Școala de la Frankfurt” au avut ca obiectiv principal distrugerea ”identității”. A persoanelor, a popoarelor. Distrugerea a ceeace sociologul Zygmunt Baumann spune că ”…acea operă de artă pe care vrem s-o modelăm din materialul sfărâmicios al vieții, care se numește identitate.”

Citat de sociologul român Ciprian Mihali, Benedetto Vecchi,  pune degetul pe rană. Vecchi a fost scriitor și gânditor de excepție, jurnalist la ziarul „Il Manifesto”. A publicat numeroase eseuri despre problemele internetului în reviste de specialitate și a editat volumul ”Interviu despre identitate” – Laterza 2009 – cu Zygmunt Bauman. Pentru ”Manifestolibri” a publicat ”Rețeaua de la utopie la piață”  în 2015 . 

El a fost, cum spuneam, acela care a pus degetul pe rană;” Propunerea lui Baumann e cât se poate de simplă. Noi atașăm identității trăsăturile armoniei, logicii și consistenței, căutăm în ea liniște și stabilitate, dar, în realitate, identitatea este mai degrabă o căutare decât o regăsire, este cel mult o oprire provizorie în preajma lucrurilor solide care ne par că dăinuie ca o crustă temporară în fluxul zilelor, a levei încinse care ne topește zilele. Identitatea e o speranță mai mult decât o împlinire.”

Asta încearcă neomarxismul să distrugă în noi și pare că în bună măsură chiar reușește. Ștergerea istoriei, a marii culturi, transgenderismul, idiotizarea tinerelor generații, apologia așa-zisului ”multiculturalism”, transformarea popoarelor în turme drogate, cu sex neprecizat și ascultătoare.

Nu știu cât timp speranța identității despre care vorbea Benedetto Vecchi va exista, deși însăși lumea modernă s-a construit ca un proiect al speranței, al eliberării de dogme, de ignoranță și de orice fel de autorități care pot fi constrângătoare. Ori, aceste autorități constrângătoare în loc să dispară, s-au înmulțit, trecându-se la un fel de acțiuni care ”produc noua identitate”. Așa am ajuns azi dictatura minorităților. Sexuale, anti-fumat, de salvatori ai planetei, cele religioase sau etnice. 

În spatele multor astfel de ”abatoare” stau organizații, ONG-uri neomarxiste, finanțate din greu de către ”săgețile” devenite în timp milardari, din afaceri dubioase.

Din 2016, miliardarul maghiar-evreu George Soros a direcționat peste 15 milioane de dolari către unele din grupurile din spatele recentelor proteste pro-Hamas din Statele Unite, arată o analiză The New York Post, citată de Jewish News Syndicate.

Revizuirea evidențelor organizației Open Society Foundations, fondată de Soros, a constatat că rețeaua de acordare de granturi a furnizat 13,7 milioane de dolari din acești bani prin intermediul Tides Center, un grup care se preocupă cu activismul politic neomarxist. Parte din acești bani se regăsesc distribuiți, cum bine știm, și în România pentru susținerea organizațiilor ”hashtag”.

S-a constatat că, de exemplu, Tides Center a făcut donații pentru Adalah Justice Project din Illinois. Adalah a postat pe 7 octombrie, în ziua masacrului din Israel, o fotografie a unui buldozer care distruge gardul de securitate israelian din Gaza, cu o legendă:” Coloniștii israelieni au crezut că pot prinde la nesfârșit două milioane de oameni într-o închisoare în aer liber… nici o cușcă nu rămâne neclintită”.

The New York Post a relatat că Adalah a co-sponsorizat, de asemenea, un miting în Bryant Park din New York, pe 20 octombrie, unde protestatarii au strigat scandări antisemite și au fluturat o pancartă cu mesajul „Nu condamn Hamas”.

Asociația arabo-americană din New York, un grup cofondat de Linda Sarsour, o susținătoare a mișcării Boycott, Divestment and Sanctions, acuzată pe scară largă de antisemitism, a primit 60.000 de dolari în 2018 de la Open Society Foundations.

Pe zidurile caselor evreilor din câteva capitale din lumea așa-zis civilizată a reapărut steaua lui David… 

De ce toate astea? Numai Kurt Vonnegut a aflat. Probabil că…  ”așa merg lucrurile!”…

Octavian Hoandră
Octavian Hoandrăhttp://canal33.ro
Jurnalist, realizator de emisiuni, artist plastic si autor de proză, publicistică şi poezie, distins cu premiul "Distincţia Culurală" al Academiei Romane.
RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments