Mai toate zilele au așezat în calendarul popular o semnificație, o însemnătate, o snoavă sau legendă. Sătenii din zona Roșia montana au trecut în calendar, în data de 6 iulie, ziua când s-a întâmplat blestemul Sfântului Petru.
Demult, pe vremea când umbla Sfântul Petru pe pământ, spun bătrânii c-ar fi trecut şi pe la Roşia Montană. Și cum mergea el, ca orice călător, a nimerit într-o crâşmă.
Localnicii, pentru că erau tare îmbietori din fire, l-au înconjurat ca pe un străin ce era şi au vrut să-l omenească cu vinars. Dar Sfântului Petru, pentru că nu-i păcea să bea, și se mai îmbătase o dată, când nimerise cu Sfântul Pavel tot așa, într-o cârciumă, nu i-a trebuit să fie omenit și n-a vrut să primească îmbieturile roşienilor. Dar și lor, atâta le-o trăbuit, că ei nu știau că au de-a face cu Sfântul Petru, să fie refuzaţi de un moş.
Și au sărit pe om, să-l ia la bătaie.
„Cum tu nu vrei să bei cu noi, te ţâi măreţ, mai măreţ ca noi? Noi te-am îmbiat din toată inima!”
Întâi a-ncercat sfântul să-i liniștească cu vorba bună, dar erau arțăgoși acum. Şi dă-i, şi dă-i bătaie ca la hoţii de cai, de abia a reușit bietul de el, să scape cu viață din așa necaz.
După ce a reușit, cu chiu, cu vai, să scape din mâna băieşilor, Sântul Petru, supărat, i-a blestemat şi el cu năduf:
„Voi, roşienii, de acum încolo să umblaţi tăt cu straiţele goale pe baie după aur şi oricât de mult găsiţi, să nu-l puteţi ţine și să nu vă ajungă niciodată!. Ce câştigaţi, la crâşme să daţi.”
Tot o vorbă din popor zice că sfinţii ştiu a blestema tare frumos şi că tot ce spun se împlineşte.
Legenda spune că de atunci roşienii tot beau şi îmbie pe orice străin cu băutură din uiaga lor, dar blestemul îl cunosc numai bătrânii care au tot umblat de-a lungul vremurilor cu străiţile mereu goale, că degeaba găseau ei aur, dacă nu-l puteau ține. Se spune că toți cei tineri râd şi nu-i cred pe bătrâni.
Sursă: Ion Ghinoiu – Zile și mituri. Calendarul poporului român
Sursă foto: pixabay
