Blocul Național Sindical (BNS) reclamă „atacul periculos și fără precedent al Curții Constituționale a României (CCR) la drepturile lucrătorilor din sectorul public din România”. Sindicaliștii susțin că, în plin val de proteste Curtea Constituțională emite o motivare cel puțin bizară, prin care amputează drepturile lucrătorilor și oferă Guvernului și Parlamentului pretextul perfect pentru tăieri de sporuri și salarii.
CCR legitimează ideea că Guvernul poate modifica unilateral contractele de muncă, fără dialog, fără renegocieri și fără respect față de salariat, susțin cei de la BNS.
Concret, sindicaliștii menționează un dosar din 2021, soluționat în 28 ianuarie 2025, dar a cărui decizie a fost publicată cu dedicație 6 luni mai târziu.
„Motivarea acestei decizii a fost dată și publicată în Monitorul Oficial nr. 605 din 27 iunie 2025. Această motivare este publicată strategic exact în ziua în care Guvernul României și-a dorit să aprobe în ședință Ordonanța de Urgență a Guvernului pentru stabilirea unor măsuri privind personalul plătit din fonduri publice, prin care Executivul a tăiat sporul de condiții vătămătoare și a zilelor de concediu suplimentar pentru bugetari, OUG care a fost aprobată ulterior”, susțin cei de la BNS.
Sindicaliștii acuză judecătorii CCR că prin motivarea respectivei decizii se stabilește că ,,dreptul la grevă nu este unul absolut” și că ,,legiuitorul a instituit anumite interdicții și restrângeri ale dreptului la grevă în scopul asigurării bunului mers al activității economico-sociale și al garantării intereselor de ordin general”.
„În traducere, CCR arată că lucrătorii din mediul bugetar nu au dreptul la grevă atunci când vorbim de salarii, sporuri și alte drepturi reglementate prin lege. CCR îi dă, în fapt, angajatorului-stat posibilitatea de a stabili condițiile în care poate fi organizată o grevă”, mai acuză reprezentanții BNS.
Aceștia susțin că potrivit aceluiași document CCR stabilește că ,,trebuie să țină seama de faptul că în dreptul public salariile/indemnizațiile/soldele sunt stabilite în baza legii, ca act al legiuitorului originar sau delegat. Legea este cea care oferă o marjă angajatorului public ca eventual să acorde anumite sporuri specifice, acesta neavând competența să acorde drepturi salariale numai în baza și în temeiul unei manifestări discreționare de voință”. Cu alte cuvinte, lucrătorii și organizațiile sindicale nu pot reclama tăierea sporurilor practicată de Guvernul Bolojan pentru că legea este mai presus de toate, iar negocierile dintre reprezentanții salariaților și angajatorii publici nu valorează absolut nimic.
În aceeași motivare, CCR stabilește că ,,atunci când legea diminuează cuantumul sporurilor sau suprimă sporurile respective, contractul individual de muncă nici măcar nu trebuie renegociat prin întâlnirea voinței concordante a celor doi co-contractanți pentru a se aplica noile prevederi legale.”
Practic, spun sindicaliștii, Curtea spune că atunci când statul taie sporurile chiar și pe perioadă nedeterminată, acestea pot fi eliminate unilateral, fără ca angajatorul să mai stea de vorbă cu angajatul. „Este o interpretare care transformă contractul individual de muncă într-un act fragil, supus oricând voinței autorităților, fără garanții și fără drept la negociere cu încălcarea art. 53 din Constituția României”, acuză BNS.
,,Întâmplător sau nu, judecătorii CCR își aduc aminte de o speță pe care au fost sesizați în urmă cu cini ani și a cărei motivare o scot acum de la naftalină. O acțiune cu premeditare pentru a opri din fașă orice tentativă de demers de neconstituționalitate pe care vreun salariat sau organizație sindicală ar putea să o atace la CCR. Este inacceptabil ca, într-un stat de drept, contractul de muncă al unui lucrător din sectorul public să devină un document care poate fi golit de conținut de azi pe mâine, prin simpla voință a Guvernului sau a CCR-ului. CCR validează un abuz, iar acest lucru va alimenta și mai mult revolta socială deja existentă”, a declarat președintele Blocului Național Sindical, Dumitru Costin.
În încheierea comunicatului, reprezentanții BNS sugerează că această decizie a CCR ar putea deveni subiect de analiză la Curtea Europeană de Justiție și la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
