Călin Georgescu este o personalitate complexă, definită de o capacitate remarcabilă de adaptare, dar care se confruntă cu dificultăți semnificative atunci când este supus presiunii, conform analizei realizate de Voicu Mihnea, profesor de psihologie și consilier de psihologie pozitivă la o școală internațională din Beijing, China.
Potrivit acestuia, momentele de criză, cum ar fi decizia Biroului Electoral Central de a-i respinge candidatura, anularea alegerilor din 2024 sau situația tensionată în care a fost oprit în trafic și dus la Parchetul General, au avut un impact puternic asupra echilibrului psihologic al lui Georgescu. Aceste evenimente au dus la o destabilizare a ego-ului său.
Analiza psihologică a lui Călin Georgescu prin prisma teoriei freudiene
Voicu Mihnea a studiat comportamentul și reacțiile lui Georgescu din perspectiva teoriei psihanalitice dezvoltate de Sigmund Freud, concentrându-se pe cele trei instanțe fundamentale ale personalității: instinctele primare și dorințele inconștiente, ego-ul (componenta rațională care echilibrează realitatea) și superego-ul (instanța morală care reglează comportamentul conform valorilor învățate).
Profesorul consideră că Georgescu manifestă un superego distorsionat, puternic influențat de o moralitate naționalistă. Acest aspect devine evident în discursurile sale publice, unde insistă pe ideea de suveranitate și independență, dar evită să abordeze aspectele mai sensibile sau contradictorii ale propriei traiectorii.
”Dinamica internă a personalității lui Călin Georgescu, analizată prin teoria freudiană, dezvăluie un id puternic, dominat de dorințe de putere și afirmare, un ego capabil dar fragil care mediază strategic dar cedează sub presiune și un superego distorsionat, ghidat de o moralitate naționalistă, mai degrabă decât de principii etice universale”, a declarat profesorul român.
Recațiile „președintelui ales” devin defensive când este pus în fața provocărilor
Unul dintre paradoxurile comportamentale identificate de Voicu Mihnea este contrastul dintre capacitatea lui Georgescu de a se adapta strategic în situațiile favorabile și vulnerabilitatea manifestată în contexte dificile. Când se află într-un mediu familiar sau când deține controlul asupra unei situații, acesta dă dovadă de o mare abilitate de comunicare și persuasiune.
În schimb, atunci când este pus în fața unor provocări care îi pun la îndoială statutul sau deciziile, reacțiile sale devin defensive. Episodul anulării alegerilor, audierea la Parchet sau respingerea candidaturii de către BEC au fost momente-cheie care au scos la iveală o tendință spre victimizare și externalizarea responsabilității. În astfel de situații, Georgescu nu pare capabil să gestioneze schimbările, ci preferă să atribuie eșecurile unui „sistem” perceput ca ostil.
Relația controversată cu Rusia și refuzul clarificărilor
Un alt aspect semnificativ semnalat de Voicu Mihnea este modul în care Georgescu evită să răspundă la acuzațiile referitoare la posibilele sale legături cu Rusia. Profesorul sugerează că acest comportament poate fi explicat printr-o combinație de mecanisme psihologice dezvoltate în copilărie.
Conform analizei sale, Georgescu a crescut într-un mediu care punea un accent deosebit pe ordine, disciplină și identificarea cu figuri puternice de autoritate. Practicarea judo-ului, pe care o menționează adesea ca parte a formării sale, ar putea fi un indiciu al valorilor care i-au fost insuflate: răbdare, răspuns controlat la provocări și capacitatea de a rezista presiunilor externe. Totuși, un astfel de mediu poate să fi favorizat și dezvoltarea unui mecanism de reprimare, ceea ce explică de ce Georgescu evită confruntările directe atunci când i se cere să clarifice subiecte delicate.
Această strategie, deși eficientă pentru menținerea sprijinului din partea unui anumit segment de susținători, poate submina încrederea publicului larg în autenticitatea sa.
