În această campanie nu a existat nicio lebădă neagră. Asta dacă folosim corect termenul impus de Nassim Nicholas Taleb în cartea eponimă. Termenul are originile în expresia poetului Iuvenal: „o femeie castă ca acele Sabine legendare” este „la fel de rară ca o lebădă neagră” (rara avis in terris nigroque simillima cygno). Fără să preiau exhaustiv explicațiile lui Taleb, expresia concentrează ideea unui eveniment izolat, important, care nu este așteptat, dar care, atunci când are loc, primește explicații „simpliste” cum că ar fi fost „anticipat”.
Un eveniment care se încadrează aici e înlocuirea lui Theodor Stolojan cu Traian Băsescu în 2004 la alegerile prezidențiale. Important, neașteptat, iar când a avut loc toată lumea „știa”, „se aștepta”, previzibil adică. Nu voi intra în nicio inutilă polemică pe acest subiect. Eram acolo, iar această „înlocuire” nu era deloc așteptată, la nivelul echipei de campanie, nici măcar cu o săptămână înainte de a avea loc.
Dar cum s-a stabilit la nivelul conștiinței publice, prin repetare și repetare, că totul a fost planificat de către cei doi corifei ai Alianței DA, nu pot decât să îmi controlez timpul alocat combaterii acestei teorii. Și domnul Iohannis a fost o mică lebădă neagră, cel puțin pentru dl Crin Antonescu. Inițial, ambii și-au anunțat demisia din funcțiile deținute în PNL, în urma scorului modest obținut la europenele din 2014.
Ulterior, fostul primar al Sibiului și-a revizuit decizia cu puține ore înaintea ședinței unde ar fi trebuit să intre solidari în demisie. A rămas singur Crin Antonescu.
Acum, cea care a avut un contur de lebădă neagră a fost doamna Lasconi. Eliminată de către USR de pe listele europarlamentare, doamna părea că va rămâne izolată la Câmpulung Muscel. Și probabil că așa s-ar fi întâmplat, dacă USR nu cobora la 8, respectiv 4 la sută, la alegerile europene și locale, din primăvară. A plecat domnul Drulă, care a exclus-o pe doamna Lasconi, care i-a luat locul.
Neașteptată, dar dorită schimbarea, adică opusul lebedei negre, după cum spune Taleb: „evenimentul neașteptat pe care îl așteptați din tot sufletul”. Pe parcursul acestei campanii, susținerea doamnei Lasconi a pierdut din elan. Și din cauza domniei sale, și din cauza unor greșeli de strategie pe partea auto-proclamată „dreapta” (mai corect ar fi fost „anti-PSD”, o ideologie mult mai conturată decât dreapta sau stânga).
În schimb, aproape toată campania, pentru unii încă din pre-campanie, a fost despre cine are și cine trage cel mai cel glonț de argint. Probabil că la dl Geoană au fost cele mai multe, pentru unele neavând vesta anti-glonț, începând cu vizita lui Rareș Mănescu sau a unui hacker Tal Nuștiucum, până la deținător de ferme de boți, aflat în pragul divorțului. Gloanțe trase și în aer că poate-poate se prinde ceva.
S-a intrat în ultima săptămână și se așteaptă încă adevăratul glonț. Dar împotriva cui? În mod normal, împotriva celui care e pe locul doi ca să vină următorul de pe locul 3 sau 4. Se poate face un salt bun dacă ai gloanțe bune. Până acum, suma sondajelor publice arată o confruntare Ciolacu-Simion. Se pare că devoalata strategie, odată cu scoaterea doamnei Șoșoacă de către CCR din alegeri – Ciolacu îl dorește pe Simion ca să poată învinge -, chiar e reală, mai ales că, recent, cu toată inocența vârstei, dl Simion a spus că da, PSD îl va ajuta, îi va da voturi, conform înțelegerii dintre cei doi mentori, dl Hrebenciuc și dl Becali.
Concentrarea, în acesta lună, nu a fost despre ce gândesc și cum gândesc candidații, în contextul în care vor ajunge Președinte de țară. Concentrarea maximă a fost și este despre cine deține glonțul ca să putem vota. Pentru Ciolacu, dosarul Nordis poate străbate vesta anti-glonț, deși marele public nu cred că îi deplânge pe păgubași, că doar sunt bogătași, nu oricine își permite așa ceva, noblesse oblige. La dl Simion, glonțul – desecretizarea documentului prin care e persona non grata în Ucraina- s-a dovedit un bumernag pentru cei care au insistat să știe. Acum, se tot vorbește despre un glonț cu orientare sexuală imprecisă.
Nu mai e mult până vineri. Iar dacă acesta e finalul, Ciolacu-Simion, nu ai prea multe opțiuni când ai arma la tâmplă.
