Despre posibilitatea producerii unei pandemii ucigașe s-a vorbit mult înainte de COVID-19, mai ales că existase deja cea din 2009, de gripă porcină, ori gripa spaniolă. Cînd a lovit coronavirusul, în 2020, mulți și-au amintit de avertismentele savanților din anii precedenți. Zilele astea, omenirea se confruntă cu alt tip de pandemie, una IT, Nu omoară, dar sărăcește. Și, ca și în cazul COVIS 19, am fost preveniți de ani buni. Iar întrebarea cît ar putea costa omenirea o asemenea pandemie dacă ar dura doar cîteva săptămîni a primit și răspuns, tot de ani buni.
Omenirea se pregătea de week-end cînd a căzut bomba: un banal update la sistemele Windows a blocat milioane de computere de pe întreg mapamondul, cu toate consecințele care au decurs de aici. Microsoft a dat vina pe o actualizare defectuoasă de la CrowdStrike, un furnizor de software de securitate. Defecţiunea IT a afectat companii aeriene, bănci, televiziuni șamd din SUA şi Europa pînă în Australia, Japonia şi India, inclusiv țara noastră.
Pana IT a fost declarată cea mai mare din istorie prin gama şi amploarea sistemelor afectate.
La ora redactării acestor rînduri nimeni nu poate spune cu precizie cît timp va dura distribuirea remediului elaborat de specialiști din cauza numărului foarte mare de clienţi afectaţi.
Unii spun că e chestie de zile, alții, de săptămîni.
”Pandemia” IT a fost profețită, cum spuneam, de ani buni.
În iunie 2020, coronavirusul începea să pună stăpînire pe planetă, dar în interiorul Forumului Economic de la Davos se discuta despre un alt tip de pandemie: cea IT.
”Cea mai mare parte a lumii se confruntă în prezent cu condiții de viață foarte atipice ca urmare a COVID-19. La apogeul pandemiei, peste 2 miliarde de oameni se aflau sub o formă de izolare, iar 91% din populația lumii, adică 7,1 miliarde de oameni, trăiesc în țări cu controale la frontieră sau restricții de călătorie din cauza virusului” se arăta la acea vreme într-un material difuzat pe siteul oficial al World Economic Forum.
”Ar fi reconfortant să credem că aceasta este doar o „eroare” care întrerupe o stare de lucruri în esență stabilă și că lumea va reveni la „normal” odată ce medicina și știința vor fi îmblînzit virusul.
De ce securitatea cibernetică este mai importantă ca niciodată în timpul pandemiei de coronavirus?
COVID-19 nu este singurul risc cu capacitatea de a perturba rapid și exponențial modul nostru de viață. Criza arată că lumea este mult mai predispusă la perturbări cauzate de pandemii, atacuri cibernetice sau puncte critice de mediu decît indică istoria.
„Noua noastră normalitate” nu este COVID-19 în sine – ci incidentele asemănătoare COVID.
Iar o pandemie cibernetică este probabil la fel de inevitabilă ca o viitoare pandemie medicală. Momentul de a începe să ne gîndim la răspuns este – ca întotdeauna – ieri.
Pentru a începe acest proces, este important să examinăm lecțiile pandemiei COVID-19 – și să le folosim pentru a ne pregăti pentru un viitor atac cibernetic global.
Lecția nr. 1: Un atac cibernetic cu caracteristici similare coronavirusului s-ar răspîndi mai repede și mai departe decît orice virus biologic.
Rata de reproducere – sau RO – a COVID-19 este undeva între două și trei fără nicio distanțare socială, ceea ce înseamnă că fiecare persoană infectată transmite virusul la alte cîteva persoane. Acest număr determină rapiditatea cu care un virus se poate răspîndi..
În schimb, estimările RO ale atacurilor cibernetice sunt de 27 și peste. Unul dintre cei mai rapizi viermi din istorie, viermele Slammer/Sapphire din 2003, și-a dublat dimensiunea aproximativ la fiecare 8,5 secunde, extinzîndu-se la peste 75.000 de dispozitive infectate în 10 minute și la 10,8 milioane de dispozitive în 24 de ore. Atacul WannaCry din 2017 a exploatat o vulnerabilitate a sistemelor Windows mai vechi paralizînd peste 200.000 de computere din 150 de țări; acesta a fost oprit de patch-uri de urgență și de descoperirea accidentală a unui „kill switch”.
Echivalentul cibernetic al COVID-19 ar fi un atac care se propagă automat folosind una sau mai multe exploatări de tip „zero-day”, tehnici pentru care nu sunt încă disponibile patch-uri și semnături specifice de software antivirus. Cel mai probabil, ar ataca toate dispozitivele care rulează un sistem de operare sau o aplicație unică, comună.
Avînd în vedere că atacurile de tip „zero-day” sunt rareori descoperite imediat – Stuxnet a folosit patru exploatări separate de tip „zero-day” și s-a ascuns în sisteme timp de 18 luni înainte de a ataca – ar fi nevoie de timp pentru a identifica virusul și chiar mai mult pentru a-l opri să se răspîndească. Dacă vectorul ar fi o aplicație populară de rețea socială cu, să zicem, 2 miliarde de utilizatori, un virus cu o rată de reproducere de 20 ar putea avea nevoie de cinci zile pentru a infecta peste 1 miliard de dispozitive.
Lecția nr. 2: Impactul economic al unei închideri digitale generalizate ar fi de aceeași amploare – sau mai mare – decît cel pe care îl vedem în prezent.
Dacă cyber-COVID ar reflecta patologia noului coronavirus, 30% dintre sistemele infectate ar fi asimptomatice și ar răspîndi virusul, în timp ce jumătate ar continua să funcționeze cu performanțe grav degradate – echivalentul digital al unei săptămîni în pat. În același timp, 15% ar fi „șterse” cu pierderea totală a datelor, necesitînd o reinstalare completă a sistemului. În cele din urmă, 5% ar fi „bricked” – dispozitivul în sine ar deveni inutilizabil.
Rezultatul final: milioane de dispozitive ar fi scoase din funcțiune în cîteva zile.
Singura modalitate de a opri propagarea exponențială a cyber-COVID ar fi deconectarea completă a tuturor dispozitivelor vulnerabile între ele și de la internet pentru a evita infectarea. Întreaga lume s-ar putea confrunta cu un blocaj cibernetic pînă la dezvoltarea unui vaccin digital. Toate comunicațiile de afaceri și transferurile de date ar fi blocate. Contactul social ar fi redus la persoanele care pot fi contactate prin vizite în persoană, telefonie fixă de cupru, poștă poștală sau radio pe unde scurte.
O singură zi fără internet ar costa lumea mai mult de 50 de miliarde de dolari. Un blocaj cibernetic global de 21 de zile ar putea costa peste 1.000 de miliarde de dolari” se mai arăta în material.
Patru ani mai tîrziu, profeția s-a împlinit, deocamdată la o scară mai soft, la fel cum a fost pandemia de gripă porcină din 2009, sensibil mai puțin ucigașă decît cea de COVID.
Urmează curînd episodul doi, care ar putea arunca omenirea într-un adevărat haos, producînd mai multe pagube decît un război mondial? Depinde mult și de învățăturile pe care lumea le va trage din accidentul – dacă a fost doar un accident! – produs zilele trecute.
