Chirică Şchiopul este zi nelucrătoare pentru agricultori și este dedicată unei divinităţi populare, aducătoare de foc, care a preluat numele şi data celebrării sfîntului mucenic.
Ziua se ține pentru sporul casei. Se spune că în această zi nu se dă nimic din casă, femeile nu lucrează și nici nu scot gunoiul afară. Astăzi femeile nu lucrează, nu împrumută nici foc, căci e o zi cu primejdie, rea de boală, de pagubă, mai ales pentru vite, să nu le ia lupul.
În aceste zile nu se lucrează, pentru ca nu cumva oamenii să fie „loviţi” de vreo boală psihică.
Conform tradiţiei, se crede că „ţinerea acestei zile de sărbătoare” fereşte holdele de grindină, casele de incendii, turmele şi cirezile de lupi sau de alte animale sălbatice. Singurul lucru permis în aceste zile era culesul pelinului pentru confecţionarea măturilor.
În povestirile și legendele populare sărbătoarea are corespondent în miezul iernii, când se serbează sfinții eposcopi Chiril și Atanasie, unul șchiop și unul chior. Legenda spune că cei doi episcopi, Chirică șchiopul și Atanasie chiorul trăiau într-un bordei, iar într-o zi, Maica Domnului i-a tămăduit cu o apă miraculoasă. Despre Atanasie se crede că este apărător de pojar, amețeli și ciumă, iar Chirică Șchiopul, „cel care ține dracii de păr”, poate vindeca ologii și reumaticii.
Sărbătoarea este ţinută de femei, în special de cele care au fete de măritat pentru ca acestea să fie sănătoase și norocoase, dar şi de celelalte gospodine, ca să nu facă bube de orice fel, să nu aibă dureri de oase şi de încheieturi, pentru ca dobitoacele să nu capete dalac (bubă rea), ciumă şi să nu se şchiopeze iar puii lor să nu iasă sluţiţi.
Pentru a ține la distanță bolile, femeile împart grâu fiert, pâine cu zahăr sau turte calde stropite cu unt, și respectau această zi pentru ca ca oamenii sau animalele de povară să nu aibă accidente de-a lungul verii, în călătorii sau la muncile agricole.
Surse: Romulus Antonescu – Dicţionar de simboluri şi credinţe tradiţionale româneşti, Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului român.
