Timp de 4 ani de zile, Diana Șoșoacă a fost lăsată în pace. În ciuda abuzului de calități oficiale „vă vorbește senator Diana Ivanovici-Șoșoacă”, de telefon, voce sau fizic. Nimeni nu a deranjat-o cu nimic. Nici în Parlament, nici în studiouri de televiziune, nici pe stradă. S-a obișnuit să aibă ultimul cuvânt tot timpul. Când a rămas fără argumente, a îmbrăcat beția de cuvinte în răcnete. Asta a inhibat bunul-simț și a propulsat-o în rândul personalităților politice demne de încrederea românilor. A ajuns până în punctul în care a intrat în Parlamentul European de mâna cu Lazarus, legitimându-și prin vot popular partidul, SOS România.
Pe măsură ce a devenit tot mai prezentă, statul român a devenit tot mai absent. Nimic din excesele ei, din tușele ei antisemite și xenofobe, din prezențele la ambasada Rusiei, din poziționările ei agresive și amenințătoare nu păreau să-și găsească, în pofida plângerilor și a sesizărilor, o încadrare juridică.
Și brusc, a venit decizia CCR. După ani de inacțiune, statul român a dat semne de viață, trezit de țipătul electoral al lui Șoșoacă. Acțiunea brutală a CCR, după eșecul statului în anii aceștia, a trezit de fapt suspiciunea generală. Dacă statul, în baza evidențelor și a plângerilor înaintate la DIICOT, Parchet și alte instituții, inclusiv de cea care i-a contestat candidatura la prezidențiale, ar fi abordat situația progresiv, decizia CCR s-ar fi înscris într-un firesc pe care nimeni nu l-ar mai fi observat.
În schimb, statul a transformat-o pe Diana Șoșoacă, peste noapte, din agresor în victimă. Din portavocea Kremlinului în depozitară de principii și valori democratice!
Scoaterea ei din cursa pentru Cotroceni (unde nu avea nicio șansă reală) a propulsat-o direct, acolo unde își dorea să ajungă de fapt. În Parlamentul României. Fără vreun proiect politic coerent, fără vreo idee, fără vreo minimă imaginație politică, Diana Șoșoacă va defila de azi, în sondaje și în intenții de vot. Restul e coregrafie politică! USR, PNL și AUR varsă lacrimi ipocrite, în speranța că publicul lui Șoșoacă va vota cu candidatul lor. Oportuniști, ca de obicei.
PSD e în rol de suspect de serviciu, ca de obicei. Repet, marea câștigătoare, în ciuda situației, e tot Șoșoacă. De unde se zbătea în buza pragului electoral de 5%, acum probabil că va intra în Parlament fluierând, trăgând după ea zeci de senatori și deputați, care cu toții vor trebui, în mod paradoxal, să jure cu mâna pe Constituție, la preluarea mandatului.
