Din generație în generație s-a moștenit credința că Ciuda lui Arhanghel este o sărbătoare care trebuie ţinută pentru a nu fi tot anul plin de ciudă, mînios şi supărat, să fie casa ocrotită de ceartă și neamul de pizmă. Cunoscută în calendarul popular drept Ciuda lui Arhanghel, în sintaxar ziua de 6 septembrie face referire la minunea făcută de Sfântul Arhanghel la Colose.
La 6 septembrie, în Biserica Ortodoxă se amintește minuniea săvârşită în Colose (Frigia) de Sfântul Arhanghel Mihail. „Când a trecut prin Frigia ca să propovăduiască Evenghelia, Sfântul Apostol Ioan a prorocit o apropiată vizită providenţială a prinţului arhanghelilor, Mihail, în locul numit Heretopa. Şi, într-adevăr, la puţin timp, în acel loc, în mod minunat a izbucnit din pământ un izvor vindecător de toată boala. Unul din mulţii credincioşi care s-au perindat pe la acest izvor, a cărui fiică s-a vindecat prin această apă, a contruit pe acel loc, în semn de recunostiinţa, o mică biserică închinată Arhanghelului Mihail” arată Sinaxarul.
Cuvântul ciudă, de origine slavă, a suferit o schimbare semnificativă de sens în limba română de-a lungul timpului. În slava veche, čudo, așa cum a fost inițial împrumutat, avea sensul de miracol sau minune, un lucru neobișnuit sau surprinzător care ieșea din cotidian. Această semnificație originală reflecta o stare de uimire sau surpriză în fața unui fenomen greu de explicat.
Pe măsură ce cuvântul s-a adaptat în limba română, sensul său s-a extins de la uimirea pozitivă la descrierea unui lucru straniu sau neobișnut. Treptat, a început să desemneze o stare de disconfort sau frustrare față de ceva straniu. În timp, ciuda a căpătat sensul de invidie, nemaiavând legătura cu povestea creștină, miracolul sau minunea.
Oamenii de la sate au ajuns astfel să numească ziua de 6 septembrie Ciuda lui Arhanghel, Ciuda Arhanghelului, Ciuda Sfinților Arhangheli, Ciuda sau Minunea Sfântului Arhanghel Mihail.
Ciuda lui Arhanghel este o sărbătoare care trebuie ţinută a nu fi tot anul plin de ciudă, mînios şi supărat, să fie casa ocrotită de ceartă și neamul de pizmă. Oamenii se fereau să se certe în această zi, deoarece se spunea că ciuda îi va ține tot anul. Ziua se ține ca oamenii să fie apărați de vârtejuri de vânt și se consideră că dacă se lucrează e pericol pentru animale.
Ciuda, spun bătrânii, era mai mult o sărbătoare muierească, ținută de frica sfezilor și bătăilor din casă. Dacă femeia n-o ținea, se spunea că bărbatul îi va umbla înciudat tot anul. Nu se cosea, ca să nu se întâmple ceva rău. Fiecare trebuia să se ferească de sfadă și de ceartă, pentru a nu fi mânios tot anul.
În alte tradiții ale poporului român, se credea că Ciuda lui Arhanghel e numele nevestei lui Arhanghel, pe care acesta ar fi lăsat-o din pricina traiului rău, aici, în această zi, iar el a fugit atâtea săptămâni până s-a oprit, la 8 noiembrie, când se sărbătoresc Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, spune Niculiţă-Voronca.
În această zi este bine să nu se lucreze. Se spune că, de cineva ar lucra astăzi, îl va apuca o ciudă care nu-l va lăsa, putând să i se tragă chiar moartea. Să nu lucrezi, că poate să te găsească o ciudă, că de mânie poţi să mori. Nu te teme de mine, dar teme-te de ciuda mea! (Niculiţă-Voronca).
Se crede că această zi este lăsată ca să se serbeze în cinstea ciudei Sfântului Arhanghel, care i-a pricinuit-o diavolul atâta vreme cât sfântul l-a slujit. Într-adevăr, se povesteşte că hotărând Dumnezeu lui Adam să are numai trei brazde, acesta, după sfatul diavolului, care i-a prins boii, în schimbul unui legământ, s-a dat necuratului, pe sine şi pe toți urmaşii lui.
Dumnezeu, ca să scoată legământul de la iad, a trimis pe Arhanghel, spunându-i să slujească un an, până când diavolul îl va întreba la ce a venit.
Arhanghelul sluji un an, diavolul nu-l întrebă și Dumnezeu trimise pe cel mai mare între îngeri, din nou. După al doilea an, Arhanghelul trânti cu ciudă uşa iadului, încât diavolul se înspăimântă. Atunci acesta a fost întrebat: Cum se poate dobândi zapisul de închinare al omenirii?Iar stăpânul iadului îi răspunse: Când se va naşte cineva din duh sfânt prin Fecioară!
Surse: Tudor Pamfile – Sărbătorile la români; Elena Niculiţă-Voronca – Datinile și credințele poporului român; Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului român
