23.6 C
București
sâmbătă, 13 iulie, 2024
Google search engine
DiverseCuviosul Sisoe, protectorul copiilor şi cel ce pune răul pe fugă

Cuviosul Sisoe, protectorul copiilor şi cel ce pune răul pe fugă

Sfântul Sisoe cel Mare, ucenicul Sfantului Antonie cel Mare, a primit de la Dumnezeu puterea de a vindeca bolnavii, a scoate duhurile rele și a învia morții. Sfântul Sisoe s-a nevoit în pustia Egiptului vreme de 72 de ani. Cuviosul Sisoe petrecea timpul în rugăciune și postea atât de mult, încât ajungea să nu mănânce nimic timp de mai multe zile.

Credincioșii creștin ortodocși îl pomenesc pe 6 iulie pe Sfântul Sisoe cel Mare.

Se spune că într-o zi, Cuviosul Sisoe s-a oprit lângă mormântul lui Alexandru cel Mare. Privind spre trupul neînsuflețit al celui care fusese până nu demult unul dintre cei mai mari cuceritori și împărați ai lumii, sfântul a început să cugete la zădărnicia vieții omenești, vărsând lacrimi pentru neajunsurile vieții omenești.

Îndată după cucerirea Constantinopolului, în anul 1452, printre icoanele zugrăvite de grecii aflați sub stăpânire otomană a început să fie întâlnită o nouă reprezentare: Cuviosul Sisoe, un sfânt trăitor în secolul al IV-lea, și un împărat și mai vechi, anume Alexandru cel Mare. Această icoană, numită uneori “Uimirea lui Sisoe”, reprezintă trimiterea spre cugetarea la moarte, însă nu la moartea unui singur om, ci la moartea unui întreg imperiu lumesc.

În această icoană, sfântul este zugrăvit stând lângă mormântul deschis al regelui și privind spre oasele goale ale acestuia. Inscripția de pe marginea frescei ne spune urmatoarele: “Sisoe, marele ascet, înaintea mormântului lui Alexandru, rege al grecilor, care pană odinioară era înveșmântat în slava. Uimit, sfântul se tânguie pentru deșărtăciunea lucrurilor lumesti și nestatornicia slavei pământești, zicând: “Înfățișarea ta simplă, morminte, mă înspăimântă și îmi face inima să verse lacrimi, cugetând la datoria pe care noi, toti oamenii, o avem de plătit. Cum aș putea oare să o înfrunt?

Una din minunile înfăptuite de Sfântul Sisoe s-a petrecut când un om oarecare, mirean, a mers pentru binecuvântare la Părintele Sisoe, în muntele lui Antonie, având cu el pe fiul lui – un copil mic. Deci s-a întâmplat că s-a îmbolnăvit copilul pe cale și a murit; dar tatăl nu s-a tulburat de aceasta, ci cu credință l-a adus pe mort la stareț. Și intrând în chilie la cuviosul, s-a aruncat la picioarele lui, împreună cu fiul cel mort, pe care punându-l cu fața în jos, stătea ca și cum ar fi cerut binecuvântare și rugăciune. Și făcând starețul rugăciune, și dându-le binecuvântare, a ieșit omul afară, lăsând copilul zăcând mort la picioarele sfântului. Iar starețul n-a știut că este mort copilul, ci, socotind că sade pentru rugăciune, i-a zis: „Scoală-te, fiule, și du-te de aici”. Deci, îndată înviind mortul, s-a sculat și a mers în urma tatălui său. Și văzând omul pe fiul său viu, s-a întors cu el la stareț și închinându-se, i-a dat mulțumire. Atunci cunoscând starețul învierea mortului ce se făcuse, s-a mâhnit foarte mult; pentru că niciodată nu voia să fie făcător de minuni. Deci a poruncit acelui om, ca să nu spună nimănui ceea ce se făcuse, până la sfârșitul lui.

În folclor există o altă legendă a Sfântului Sisoe. Diavolul a furat şi a înghițit cei cinci coconi ai sorei Sf. Sisoe, Melentica.Ea s-a închis într-o chilie cu două slujitoare şi merinde pentru trei ani, ca să nască al şaselea copil. Dumnezeu a trimis pe Sf. Sisoe pe o furtună care l-a dus la o margine a mării, la peştera sorei lui. Sora lui l-a lăsat să intre, dar, o dată cu el, a intrat şi diavolul, sub forma unui grăunte sub copita calului sfântului. Diavolul a furat copilul. Sfântul a alergat după diavol. A întrebat o salcie dacă nu a văzut diavolul, iar salcia a spus că nu a văzut nimic. Sfântul a blestemat salcia să înflorească şi să nu rodească. A întrebat rugul dacă nu a văzut diavolul şi rugul a răspuns că nu a văzut nimic. Rugul a fost blestemat să fie de râsul oamenilor. A întâlnit paltinul care i-a spus că l-a văzut pe diavol. A fost binecuvântat să stea înaintea bisericii şi să cheme păcătoşii la pocăință. A întâlnit măslinul, care i-a spus că l-a văzut pe diavol, care a intrat în mare. Măslinul a fost blagoslovit să se facă din el mirul cu care să se boteze oamenii. Sfântul Sisoe a salvat copilul și ajuns la marginea mării, a aruncat undiţa şi a prins pe diavol. I-a cerut să verse laptele supt de la maică-sa. Dumnezeu a făcut acest lucru şi diavolul a vărsat cei şase coconi. Sisoe i-a dus surorii lui.

Pe dracul l-a jurat să nu mai facă rău oamenilor, iar de atunci a rămas recunoscut ca fiind protectorul copiilor şi cel ce pune răul pe fugă.

O altă legendă spune că pe acest sfânt părinte insuflat de Dumnezeu, l-au întrebat frații: „De va cădea vreun frate într-o greșeală oarecare, îi este destul un an de pocăință?”. Răspuns-a starețul: „Aspru este cuvântul acesta”. „Dar șase luni se cade să se pocăiască cel ce a greșit?”. Răspuns-a starețul: „Este mult”. Și iarăși au zis frații: „Dar patruzeci de zile îi este de ajuns pentru pocăință?”. Răspuns-a starețul: „Este mult”. După aceasta a zis: „Cred milostivirii Iubitorului de oameni, că de se va pocăi omul cu tot sufletul, în trei zile primește Dumnezeu pocăința lui”.

Iarăși un alt frate a întrebat pe stareț, zicând: „Ce voi face, părinte, căci am căzut în păcat?”. Starețul a răspuns: „Scoală-te, fiule, și te vei mântui”. Zis-a fratele: „Dar după sculare, iarăși am căzut”. Starețul a zis: „Scoală-te iarăși”. Fratele i-a zis: „Apoi până când va fi căderea și scularea mea?”. Starețul a răspuns: „Până ce sfârșitul te va ajunge și te va găsi ori în cele bune ori în cele rele. Deci totdeauna se cade să petrecem în sculare, ca într-aceea să ne ajungă sfârșitul”.

Surse: Viețile sfinților; doxologia.ro; crestinortodox.ro; Antoaneta olteanu – Calendarele poporului român

Veronica Diac
Veronica Diachttp://canal33.ro
A preferat întotdeauna să facă munca „nevăzută” a unei redacții jurnalistice, cea de documentare, extrem de prețuită și de căutată atunci „când îți arde buza”, dar care îl lasă mereu în umbră pe autorul ei. E specializată în relația presei cu instituțiile bancare, de asigurări sociale și de sănătate, dar și pe spinoasa problemă a pensionării. Pasiunea ei cea mare e însă să scrie povesti urbane despre locuri și personaje care au făcut cândva „istorie”!
RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments