În calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscută sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica. Conform credințelor populare, Drăgaica este zeița agrară protectoare a lanurilor de grâu şi a femeilor măritate.
Drăgaica se naşte la 9 martie, la moartea Babei Dochia, data la care era echinocţiul de primăvară în Calendarul iulian și ajunge la maturitate, în mod miraculos, până la 24 iunie, ziua la care se afla solstițiul de vară.
Plantă erbacee din familia Rubiaceae, la noi se găsesește în două soiuri: sânziana galbenă (Gallum verum) și sânziana albă (Galium molugo), Sânziana crește prin fâneţe şi livezi, pe marginea drumurilor, prin păduri şi pe lângă garduri. Planta are două denumiri, în funcție de zonă: sânziana (Oltenia, Banat, Transilvania, Bucovina, Maramureş, nordul Moldovei) şi drăgaica (Dobrogea, Moldova de sud şi centrală, Muntenia).
Încă din vremea lui Cantemir, Sânzienele erau considerate reprezentări fitomorfe (florile de Sânziene) și divinități antropomorfe. În credința populară, Sânzienele erau niște femei frumoase, adevarate preotese ale soarelui, divinități nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om.
În obiceiurile, credințele şi folclorul românesc Drăgaica păstrează amintirea Marii Zeiţe neolitice, divinitate lunară, echinocţială şi agrară, identificată cu Diana şi Iuno în Panteonul roman şi cu Hera şi Artemis în Panteonul grec, spune Ion Ghinoiu.
Sânzienele își au originea într-un străvechi cult solar. Deși ființe solare, Sânzienele se avântă la miezul nopții în noaptea de 24 iunie, într-o horă ritual, iar cerurile se deschid.
Drăgaica sau Sânziana mai este numită în diferite zone etnografice Dârdaica, Împărăteasa, Stăpâna Surorilor, Regina Holdelor sau Mireasă.
Se spune că Drăgaica ar umbla pe Pământ sau ar pluti prin aer în ziua solstițiului de vară şi s-ar desfăta, cântând şi dansând, împreună cu un alai nupțial format din zâne fecioare şi fete frumoase, peste câmpuri şi păduri.
Drăgaica este cea care dă roade pământului, dă miros și leac florilor, bagă bob spicului de grâu si orz, purcede la coacerea fructelor, ferindu-le de stricăciuni, vindecă bolile şi suferinţele oamenilor, în special bolile copiilor, apără holdele de grindinǎ, furtuni şi vijelie, urseşte fetele de măritat, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulțesc animalele și păsările, etc. Dar, când i se nesocoteşte ziua, ea stârneşte vârtejuri şi vijelii, aduce grindină, ia oamenii pe sus şi îi îmbolnăveşte, lasă florile fără leac şi miros.
Tradiția spune că pe 24 iunie, din flori de Drăgaică (sânziene) şi spice de grâu se împleteşte o cunună numită cununa de sânziene. Aceasta se agață la ferestrele caselor, în stâlpii porților, în crucile de hotar şi din cimitire. Cununa astfel împletită apără oamenii, mormintele şi holdele de forţele malefice.
Considerată oracol, cununa aruncată pe acoperişul caselor sau al șurelor, prezice întâmplările din cursul anului: dacă cel căruia i-a fost menită, sau cel care a confecţionat-o sau a azvârlit-o va trăi sau va muri, dacă fata se va căsători în cursul anului şi cum îi va fi ursitul (tânăr sau bătrân, frumos sau urât), dacă va fi sănătos sau bolnav, dacă va avea noroc sau pagubă în casă.
Fetele care pun floarea sub căpătâi în noaptea de sânziene îşi pot vede în vis ursitul, iar fecioarele şi nevestele care o poartă în sân sau în păr vor fi atrăgătoare şi drăgăstoase. În unele zone exista obiceiul ca fetele să lase cununa de sânziene peste noapte, în grădină sau într-un loc curat. Dacă dimineața le găseau pline de rouă, era semn sigur de măritiș în vara care începea. Florile culese în ziua de Sânziene prinse in coronițe sau legate în formă de cruce, erau duse la biserică pentru a fi sfințite și erau păstrate, apoi, pentru diverse practici magice. Se crede că femeile care îşi înfăşoară mijlocul cu tulpini de sânziene sunt ocolite de dureri de şale în timpul secerişului.
Miezul calendaristic al verii, Drăgaica este momentul de cotitură al verii către iarnă, finalul muncilor agricole şi pregătirea pentru recoltat (seceriş, culesul legumelor, al fructelor, al viței de vie etc.). Tot acum este momentul optim pentru culegerea plantelor de leac. Tot acum se făceau previziuni meteorologice: în funcție de momentul în care răsărea Constelația Găinușei, se determina perioada prielnică pentru semănatul grâului de toamnă.
Sărbatoarea Sânzienelor mai este cunoscută în popor și sub denumirea de Amuțitul Cucului. Se crede că dacă cucul înceteaza să cânte înainte de Sânziene, vara va fi secetoasă.
După data de 24 iunie începe să scadă lungimea zilelor şi să sporească nopțile, se usucă rădăcina grâului paralel cu coacerea bobului în spic, răsare pe cer constelația Găinuşei (Cloşa cu Pui), florile îşi pierd din miros şi din puterea tămăduitoare de boală, cucul încetează să mai cânte, apar licuricii în păduri, se întoarce frunza pe ulm, plop şi tei. Apar primele semne că vara se întoarce spre iarnă.
(Surse: Ion Ghinoiu – Sărbători și obiceiuri românești/ Calendarul țăranului român; Tudor Pamfile – Sărbătorile la români; Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului român)
