Culoarea roșie a crăciuniței, floarea nelipsită de Crăciun, este expresia dragostei, a vieții, a speranței și a credinței care ne însuflețește în perioada sărbătorilor de iarnă.
Legenda spune că atunci când Dumnezeu terminase de creat plantele pe pământ, le-a cerut acestora să facă flori minunate pentru a le încredința lumii, iar fiecare dintre ele putea să își aleagă un anotimp pentru când vor dori să înflorească.
Și le-a spus atunci:
„Voi veți dărui, de acum încolo, celor din jur frumusețe, dragoste, liniște și înțelepciune.”
Se uita Dumnezeu de acolo, de sus, la pajiștea unde se adunaseră toate florile, toate mândre și frumoase.
Oamenii se plimbau printre ele, le priveau cu drag și le culegeau, fiindcă nu mai văzuseră așa minunății.
Într-o zi, însă, Dumnezeu a văzut într-o margine de pajiște o floare, pe numele ei Poinsetiia, care plângea și își ascundea florile. Ea ascultase de cuvântul Domnului, dăruise tot ceea ce avea ea mai prețios, dar cu toate astea lumea o ocolea, oricât și-ar fi dorit ea să fie aleasă de oameni. Oricât se chinuia, draga de ea, nimeni nu se oprea în fața ei pentru a o admira. Nimeni nu o aprecia.
Ea avea frunzele foarte mari și doar niște flori foarte micuțe. Se necăjise atât de tare încât începuse să-și ascundă micuțele flori, mai ales că încercase din răsputeri să se facă văzută și auzită, în ciuda faptului că nimeni nu o dorea.
Dumnezeu s-a mâhnit văzând toate acestea, așa că i-a grăit astfel:
„Văd că ești tu foarte frumoasă. Te întristează că frumusețea ta nu e apreciată, că minunatele tale flori sunt ascunse sub frunzele tale mari, tocmai tu, care îți faci datoria cu multă dăruire și nu ai ieșit din cuvântul meu.
Oamenii au nevoie de iubire și tu ai oferit necondiționat dragostea ta pentru ei, deci voi schimba acum nedreptatea care ți s-a creat.
Pentru aceasta îți dăruiesc sângele meu, iar frunzele tale își vor schimba de acum culoarea și vor deveni roșii. Frunzele tale atât de neapreciate vor fi dispuse în formă de stea și toată lumea se va opri să te admire.
Iar tu, pentru dragostea și înțelepciunea ta, vei deveni cea mai frumoasă floare, în cea mai importantă perioada a anului, în vremea nașterii pruncului Iisus Hristos.
Tu vei fi simbolul dragostei și esența divină a universului”.
Și atunci s-a transformat planta cu o floare mică și frunze mari într-o minunată Stea de Crăciun, simbolul iubirii și al speranței.
În fiecare an, în preajma Crăciunului, mai spune legenda, această floare reușeste să aducă frumusețe, dragoste, înțelepciune și armonie în viețile noastre, îndeplinind misiunea dată de Dumnezeu.
