Pe toţi preşedinţii postdecembrişti i-a învins Sistemul. Doi dintre ei, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu, au bocit pe la televiziuni pe tema asta. Ion Iliescu n-a făcut-o, dar liniştea în care s-a retras după ce a plecat de la Cotroceni şi dosarele Revoluţiei şi Mineriadei arată acelaşi lucru.
Iohannis ştie că şi el pîndit la colţ. Fiindcă atunci cînd Sistemul nu mai are nevoie de o marionetă, o scuipă ca pe o măsea stricată şi o potcoveşte cu unul sau mai multe dosare penale care zac în sertare pînă la momentul la care ar putea fi folosite, pentru ca marioneta să stea cuminte în banca ei şi să nici nu gîndească a folosi informaţiile la care a avut acces.
Iohannis vrea linişte, nu funcţii
Nu ştiu care e originea zvonurilor conform cărora Iohannis s-ar visa preşedintele PNL, preşedintele Senatului şi Premier, dar sînt, în opinia mea, o aiureală. Singurul lucru pe care acesta cred că şi-l doreşte este imunitatea dată de funcţia parlamentară, nimic mai mult, pentru ca liniştea pensionării să nu-i fie tulburată de dosarul deschis în 2016 privind moştenirea unei case din Sibiu, de cel deschis urmare plîngerii penale făcută de AUR pe tema deplasărilor în străinătate sau de vreun alt dosar despre care opinia publică încă nu ştie nimic.
Pe scurt, omul vrea să-şi bea liniştit cafeluţa matinală în vila de 9 milioane de euro pregătită de RA-APPS, cu doamna Delia alături, fără grija că va trebui să străbată drumuri pe la parchete şi instanţe judecătoreşti.
Oricare altă funcţie l-ar încurca fiindcă ar presupune şi olecuţă de muncă. Ca şef PNL ar avea de gestionat treburile zilnice mărunte sau mai puţin mărunte care apar inerent în astfel de organizaţii, ca şef al Senatului ar trebui să vină la serviciu prea des, iar ca premier ar fi de-a dreptul criminal, la cîtă treabă e de făcut şi la cîtă atenţie i s-ar da.
Dar nu vorbim numai despre lene, ci mai ales despre orgoliu. După ce timp de un deceniu ai dat directive din jilţul faraonic de la Cotroceni, e greu de crezut că ai accepta să stai în scaunul şefiei Senatului, de regulă cameră decizională, ca să-ţi dea PSD-ul majoritar indicaţii preţioase privind actele normative. Sau să stai la mîna şefului PSD într-o eventuală coaliţie în care eşti la conducerea unui partid mititel, aşa cum se arată din ce în ce mai limpede a fi PNL după aceste alegeri.
Vorbim despre un individ care nu-şi poate căra paltonul singur 20 de metri şi nici măcar nu-şi aducea singur hîrtiile la pupitru cînd avea ceva de recitat în faţa presei.
Iar faptul că duce la vale partidul nici în geacă nu-l doare, fiindcă atîta vreme cît el va fi cap de listă la Bucureşti, va intra în parlament pentru a beneficia de imunitatea dorită.
Nici PSD nu îl doreşte p-aproape
Nici din partea PSD nu cred că se pune problema cedării şefiei Senatului după alegeri. Pesediştii i-au acceptat în ultimii doi ani pe Cîţu, Gorghiu şi Ciucă fiindcă a existat Coaliţia Naţională pentru România, iar ăştia trei sînt personaje obediente, perfect controlabile, însă scorurile după parlamentare s-ar putea să arate că PNL nu mai este relevant pentru PSD într-o nouă coaliţie care nu ar avea majoritate parlamentară, varianta PSD-AUR fiind mult mai practică din acest punct de vedere.
Cît despre o funcţie de şef al Guvernului pentru Iohannis nici vorbă. Ciolacu a spus, generos, că în următoarea formulă guvernamentală ar fi deschis către un prim-ministru din partidul cu care s-ar afla în coaliţie după guvernare, însă nu a menţionat partidul şi a mai şi zîmbit şmecher cînd a rostit afirmaţia. Iar ieri a afirmat clar că nu crede că Iohannis ar putea fi un bun premier. Pe româneşte, nexam premierat pentru Iohannis.
Un factor important în ecuaţie este şi acela care îl priveşte pe şeful PSD. Dacă Ciolacu pierde alegerile prezidenţiale, şi posibil ca asta să se întîmple, la cotitură îl aşteaptă cei din propriul partid care nu vor ezita să profite de situaţie şi să-l trimită la plimbare, aşa cum s-a întîmplat cu ceilalţi preşedinţi PSD pierzători de prezidenţiale. Caz în care este greu acum de anticipat ce se va decide pentru scaunul de la Victoria.
Desigur, varianta premieratului cu un Iohannis aflat în fruntea liste de personaje politice detestate de cetăţeni ar fi ideală în anul sau anii de recesiune economică anunţaţi de economişti. Însă PSD nu va risca niciodată să lasă guvernarea sub bagheta unui individ pe care pesediştii nu îl pot dirija cum vor.
Şi chiar dacă în mandatele lui Iohannis s-au perinat nu mai puţin de şase premieri pesedişti propuşi de el nu atît fiindcă aşa a primit ordin, ci şi pentru a-şi asigura liniştea la încheierea preşedinţiei, PSD a demonstrat repetat de-a lungul anilor că e capabil de orice, dar nu de fair play.
În opinia mea, aşa cum arată tabloul actual, Iohannis va ajunge senator şi doar senator. Nici nu-şi doreşte altceva. Iar dosarele lui vor rămîne la sertar şi se vor prescrie, toate în pur stil românesc, aşa cum ne-am obişnuit. Restul e cancan.
