Nouă luni după căderea orașului Bachmut, căderea orașului Avdeevka reprezintă mai mult decât o victorie strategică. Exprimă punerea în aplicare a unei logici de război rusești care nu ține cont de regulile, de vorbele meșteșugite sau nu ale influencerilor ucrainieni sau de propaganda occidentală. Orașul acela trebuia să cadă și a căzut. Așa cum Stalingrad pe timpul invaziei germane a URSS a fost absolut obligatoriu să reziste și să fie eliberat de Armata Roşie așa și Avdeevka trebuia ocupat de către ruși.
„Este puțin probabil ca Rusia să ocupe Avdiivka în următoarele săptămâni, deoarece principala rută de aprovizionare rămâne sub controlul Ucrainei, iar contraatacurile Ucrainei îi rețin pe ruși, a declarat Ministerul Apărării din Marea Britanie pe Twitter (X) pe 27 ianuarie, citând un raport al Serviciului Britanic Militar de Informații.”
Era data de 27 Ianuarie 2024, când aceasta informație apărea pe marile agenții de presă ale lumii. În celebrul oraș de limbă rusă Avdeevka (Avdiika pentru cei care se lenevesc să repsecte numele originale ale așezărilor umane și le britanizează cu dragoste de democrație), situația era de peste 6 săptămâni dezastruoasă. Stradă cu stradă, casă cu casă, ofensiva militară rusă distrugea tot ce îi stătea în cale. Și totusi britanicii, cei mai înverșunați oponenți ai Rusiei pe continentul european, declarau cu seninătate că orașul nu va cădea.
A căzut nu mai târziu de 14 zile după ce acest raport manipulator a fost publicat de media occidentală servilă Londrei. Mai mult, articolul pe care vă învităm să îi citiți, nu menționează un fapt extrem de clar pentru a înțege înverșunarea cu care Zelensky a dorit să îl păstreze. Din oraș se vede Donetsk, orașul capitală a regiunii Donbass și locul de unde, în 2015 a început revolta locuitorilor de limbă rusă față de noua putere naționalistă ucrainiană instalată după masacrul din Maidan/Kiev. Iar din Avdeevka și din jurul acestui oraș industrial sovietic, armata ucrainiană putea ușor bombarda așezările civile ale celor care indrăzniseră, fiind vorbitori de limbă rusă, să se opună noii politici naționaliste anti ruse impuse de către grupul de neo-conservatori americani condus de către celebra Toria Nuland.
Anii au trecut, bombardamentele împotriva civililor de limbă rusă s-au intensificat, iar Donbass părea efectiv un Berlin la finalul ultimului război mondial. Mii de civili au fost uciși și/sau răniți din 2014 pînă astăzi, fără ca vre-un conducător ucrainian să fie sancționat de către țările Uniunii Europene pentru încălcările grave ale drepturilor omului și legilor internaționale.
Nimeni nu a vorbit despre războiul civil local care a avut loc din 2014. Astăzi auto intitulații istorici democrați cu burse occidentale șterg cu buretele crimele naționaliste din acea regiune. Dacă există un loc unde a început drama Ucrainei, putem să îl localizăm în regiunea Donbass. Dacă dorim să punem compasul tragediei occidentale din Ucraina, trebuie să începem cu Donbass și cu conflictul local care s-a dezvoltat în ceea ce astăzi numin agresiunea Rusiei la adresa Ucrainei.
Orașul și-a schimbat conducerea politică și a trecut din mână în mână de două ori în 2014, în timpul ciocnirilor inițiale. În ciuda apropierii de Donețk, „capitala” rușilor din Donbas, a rămas sub controlul armatei ucrainene și s-a transformat în linie de front timp de 10 ani. Noul asalt rusesc asupra orașului a fost lansat pe 10 octombrie 2023. Moscova a avut nevoie de patru luni pentru a captura orașul, în urma unei ofensive masive. Rusia a declarat sâmbătă, 17 februarie, că a preluat „controlul deplin” asupra orașului Avdeevka, din estul Ucrainei. Confruntându-se cu lipsa de muniție și depășite numeric pe câmpul de luptă, forțele ucrainene au anunțat că s-au retras la primele ore ale zilei de sâmbătă.
Tot sâmbătă, la tradiționala conferință de securitate de la Munich, un președinte posomorât și cu ochii negrii de furie, Volodymyr Zelensky a declarat că: „Abilitatea de a ne salva poporul este cea mai importantă sarcină pentru noi. Pentru a evita să fim înconjurați, s-a decis să ne retragem pe alte linii”. Zelensky a mai declarat că ”nu înseamnă că oamenii s-au retras câțiva kilometri și Rusia a capturat ceva”, nu a capturat nimic”. Negarea finală a predării orașului către armata rusă a devenit astfel dezinformarea finală a dramei începute acum 10 ani.
Căderea acestui oraș simbol al conflictului sângeros dintre naționaliștii rusofobi de extremă dreaptă din Ucraina și populația rusofonă separatistă din Donbass reprezintă un succes propagandistic pentru Rusia. Strategic și militar, orașul aflat la o intersecție importantă de culoare comerciale și căi ferate în podișul Donbass nu constituia o țintă militară predilectă. Putea fi ocolit. Doar pentru că din acel oraș populația rusă a fost bombardată ani și ani de zile de către autoritățile de la Kiev, Moscova a ținut să reamintească lumii că nu iartă și nu crede în lacrimi.
Cu această victorie rusească reală pe câmpul de luptă, războiul dintre cel două țări va continua nestingherit de propaganda, maipularea, adevărul sau minciuna spuse de fiecare în parte. Nimeni nu mai dorește pacea. Conform noii ordini mondiale bazate pe reguli, fraza dragă oricărui ong-ist cu democrația pe post de biblie, Rusia trebuie învinsă. Până la ultima stradă din Ucraina.
