Dr. Ștefania Szabo, în vârstă de 37 de ani, director medical și chirurg la Spitalul Județean de Urgență Buzău, a fost găsită decedată în camera de gardă a unităţii.
Din relatările colegilor avea un volum mare de muncă – se afirma că făcea „cel puţin şapte gărzi lunar” plus activitatea de zi şi cea administrativă. Colegii au declarat că o vedeau „sleită de puteri”, dar continua să rămână la lucru. Conducerea spitalului şi sindicatul ridică problema epuizării profesionale (burnout) în sistemul medical. Ancheta e în curs, cauzele oficiale ale decesului încă nefiind finalizate la momentul publicării.
De ce acest caz contează
Tragedia este de natură să declanșeze o reflecţie mai amplă asupra stării personalului medical din România: condiţii de muncă, suprasolicitare, reglementări insuficiente şi, mai ales, vulnerabilitatea cadrelor medicale.
- Epuizarea fizică şi psihică
Fenomenul de burnout – definit ca epuizare emoţională, depersonalizare şi reducerea realizărilor profesionale – este bine documentat în rândul personalului medical.
În acest caz, colegii au observat semne clare: „sleită de puteri”, tensiune constantă, să vină la serviciu bolnavă. - Volum de lucru extrem
Gardă care începe la 14:00 şi durează până a doua zi la 8:00, plus activitate de zi — astfel de program este relatat ca obişnuit în unitate.
Lipsa personalului, suprasolicitarea şi „cadre care acoperă gărzi peste gărzi” sunt invocate ca factori. - Semnal pentru sistem
Managerii medicali şi sindicatele spun că „nu trebuia să ajungem aici” şi că acest caz este un semnal de alarmă pentru necesitatea intervenţiei sistemice.
Ministrul sănătăţii a declarat că „nu exclude epuizarea” ca factor şi că se lucrează la reglementări pentru prevenirea epuizării medicilor. - Nu e un caz izolat
Din relatări, unitatea medicală în cauză are antecedente: o asistentă, Clara Anton, a decedat după o gardă în condiţii similare.
Ce putem înţelege despre burnout în medicina românească
Fenomenul burnout nu e doar „oboseală mare”, ci o stare complexă care implică:
- epuizare fizică şi psihică persistentă
- reducerea empatiei sau detaşarea faţă de pacienţi
- sentiment de ineficacitate profesională
Pentru cadrele medicale din spitale aglomerate, cu lipsuri de personal şi gărzi prelungite, riscurile cresc. În plus, burnout-ul creşte riscul de: - tulburări de somn și anxietate
- boli cardiovasculare (în cazul nostru este invocată posibilitatea epuizării)
Implicaţii și ce ar trebui făcut
- Monitorizare serioasă a stării de sănătate fizică şi psihică a medicilor şi personalului medical, cu intervenţii la timp.
- Reglementări clare privind programul de gărzi, volumul maxim de muncă, normarea personalului.
- Cultura instituţională care să permită şi să încurajeze admiterea: „nu mai pot”, fără stigmatizare. Colegii spun că medicii ar trebui să ştie când să spună: „eu nu mai pot”.
- Sprijin psihologic profesional şi gestionarea stresului în rândul cadrelor medicale.
- Conştientizarea de către societate: medicii nu sunt doar „eroi” invincibili, ci oameni cu limite.
Cazul dr. Ștefania Szabo este tragic, dar ar putea deveni un punct de cotitură – dacă sistemul sanitar şi societatea reacţionează. Burnout-ul nu este o problemă izolată, ci una structurală. Dacă nu se iau măsuri, riscăm să ne confruntăm cu repetarea acestor tragedii.
