-3.1 C
București
luni, 10 februarie, 2025
spot_img
StiriIstorii în Ramă: Vizitări, revizitări, asumări - expoziția dedicată lui Ion Andreescu...

Istorii în Ramă: Vizitări, revizitări, asumări – expoziția dedicată lui Ion Andreescu de la Buzău

- Advertisement -

Am asistat pentru două săptămâni la un eveniment cultural destul de rar în România – expoziția de pictură a artistului Ion Andreescu din sala omonimă din orașul Buzău. Eveniment este cu adevărat special pentru că obișnuința culturală este ca expozițiile importante de artă să se petreacă în orașele mari ale României, în București, în Iașul, poate chiar în Cluj-Napoca. Realitatea face ca Buzău, deși este un oraș cu real potențial cultural, nu a fost un vârf de lance în organizarea de expoziții de artă, până în acest moment.

Prilejul acestei expoziții este dat de sărbătorirea a 150 de la nașterea fenomenului artistic al impresionismului.  În 1874 la Paris avea loc prima expoziție, cu vânzare, a unui grup de artiști tineri și nemulțumiți de sistemul de afirmare în domeniul artei stabilit în capitala franceză, motiv pentru care aleg un loc cu rezonanță, fostul atelier foto al lui Nadar, și expun pentru prima dată. După mai multe recenzii, destul de defăimătoare și doar câteva tablouri vândute, gruparea se coagulează și preia denumirea de „impresionism” pentru arta realizată de ei.

Titulatură se pare că s-a născut după denumirea picturii lui Monet, „Impresie – soare răsărind”, sintagmă ce a fost preluată de critica de specialitate pentru a denumi arta realizată de acești artiști, inițial defăimător, apoi asumată de ei înșiși. Reținem aceste calități ale artiștilor care s-au înscris în curentul impresionismului francez: dorința de rupere cu o ordine instituțional-artistică deja consacrată, dorința de a vinde pictură și a câștiga bani din vânzarea ei, dorința de a picta în aer liber și a surprinde în pictura lor mișcarea luminii și jocul acesteia în diverse momente ale zilei (de unde se explică cel mai bine ideea de impresie, care în fapt este o expresie vizuală a luminii), dorința de a inova din punct de vedere tehnic- artistic printr-un studiu foarte elaborat asupra culorilor și a juxtapunerii dintre ele pentru a crea iluzii cromatice, care înșeală ochiul, pe pânză; pe scurt, multe, multe inovații față de ceea ce se cunoștea până în acel moment în lumea artei.

Spațiul românesc are șansa de a primi acest tip de a face artă în sincron cu dezvoltarea unei proprii conștiințe artistice. Astfel, pictura realizată de Nicolae Grigorescu și mai tânărul său confrate, Ion Andreescu apare și se dezvoltă în același timp cu arta impresioniștilor. Cei doi sunt destul de „contaminați” de aceste viziuni artistice, motiv pentru care amândoi îmbrățișează aceste noi idealuri artistice și le promovează în pictura lor. Trebuie să ne imaginăm că doar cu câțiva ani înainte un pictor era doar un meșter care știe să redea fețele sfinților în biserici, iar dintr-o dată, nu numai că se părăsește incinta lăcașului sfânt și se pictează în aer liber, dar se pictează peisaje – expresii ale naturii sau ale orașelor unde oamenii își duc viața; locuri foarte apropiate de existența lor cotidiană. Această translatare a ideii de pictură de pe un perete unde se redă un chip simbolic, înduhovnicit și trecerea ei pe o pânză, care redă un colț de natură, sau o mișcare a oamenilor simpli, la târg, este o fundamentală schimbare de mentalitate în lumea artei din spațiul românesc. Ion Andreescu este unul dintre pictorii care a contribuit la această schimbare. Nu putem spune foarte clar dacă el a conștientizat această metamorfoză la care a contribuit, dar raportându-ne la viața lui foarte scurtă, de doar 32 de ani, a lăsat o amprentă semnificativă în arta românească.

Expoziția de la Buzău, care a putut fi vizitată între 15 și 28 aprilie 2024, a reunit o selecție de peisaje pictate de Andreescu în principal în jurul orașului. Au fost selectate și un autoportret de tinerețe și un portret de fată în costum național, precum și câteva pânze realizate în perioada studiilor din Franța. Lucrările vor să spună povestea de susținere care a existat între artist și orașul de provincie, care l-a găzduit între 1872 și 1878. Aici artistul a predat desen și a pictat, fiind realmente atras de împrejurimile locului, dar tot de aici a primit susținerea financiară necesară atât pentru a trăi, pentru că a predat desen, dar și pentru că pictura lui a fost cumpărată de mulți dintre cei din clasa de mijloc a orașului, precum și, poate cel mai important, este susținut de primăria orașului cu o bursă pentru a-și continua studiile de artă la Paris.  

Astăzi, la aproximativ 150 de ani de la acel moment, se petrece acest excepțional demers cultural care înglobează mai multe manifestări: o expoziție cu o selecție de 20 de lucrări ale lui Ion Andreescu expuse pentru două săptămâni în galeria de artă contemporană, spațiu al Uniunii Artiștilor Plastici din localitate; se reediteaza catalogul critic dedicat artistului Andreescu publicat în perioada comunistă de istoricul de artă și cercetătorul Radu Bogdan – o lucrare fundamentală pentru istoria artei românești, de dimensiuni impresionante însumând peste 1000 de pagini; se susține printr-o bursă o tânără liceancă din Buzău, aflată la început de drum, pentru a se perfecționa tot la Paris; se amenajează un pasaj pietonal subteran din localitate cu reproduceri ale picturii lui Andreescu pentru a aminti orășenilor contemporani de valorile culturale pe care urbea le-a ocrotit în trecut. Toate acestea sunt realizate prin efortul și susținerea pecuniară a Primăriei locale. Este un demers uimitor și realmente excepțional la care s-a învrednicit o autoritate locală pentru celebrarea unei memorii a antecesorilor care au ajutat la construirea orașului, dar și pentru a-și asuma o validare contemporană, pentru că, până la urmă, nu-i așa, este orașul care a dat premierul în funcție.

- Advertisement -
RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

- Advertisment -

Recent Comments

LIVE