Când vine vorba despre Klaus Iohannis, părerile sunt împărțite. Unii îl laudă pentru stabilitatea pe care a oferit-o României în momente de criză, alții îl critică pentru stilul său rezervat și aparenta lipsă de reacție în multe situații. Dar hai să privim lucrurile cu puțină obiectivitate: după două mandate, România nu a fost nici mai săracă, nici mai izolată, nici mai slăbită. Ba chiar dimpotrivă, în unele privințe, lucrurile s-au mișcat în direcția corectă.
Stabilitate politică într-o perioadă complicată
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-a făcut Iohannis a fost să mențină stabilitatea țării într-o perioadă extrem de complicată. După alegerile din 2020, scena politică românească s-a transformat într-un haos, cu PNL, USR și UDMR într-o coaliție care s-a destrămat rapid. Guvernările instabile, pandemia și criza economică au dus la un moment critic, iar Iohannis a fost nevoit să găsească o soluție.
Așa a apărut coaliția PNL-PSD, un parteneriat greu de înghițit pentru alegători, dar necesar în contextul european și mondial. Mulți l-au acuzat că a trădat principiile liberale, dar realitatea e că fără această mutare, România s-ar fi afundat într-o instabilitate politică gravă, exact când Rusia începea războiul din Ucraina.
Generalul Ciucă, omul potrivit la momentul potrivit
O altă mișcare inspirată a fost numirea lui Nicolae Ciucă în funcția de premier. Cu un război la graniță, un general cu experiență era o alegere logică. Ciucă nu a fost un politician tipic, dar exact asta a fost punctul său forte. A ținut lucrurile sub control, a menținut o relație bună cu NATO și UE și a reușit să gestioneze criza energetică fără să arunce România într-un haos economic.
Sigur, nici el nu a fost perfect, dar comparați-l cu alți premieri ai României din ultimii 30 de ani și vedeți dacă nu cumva a fost printre cei mai decenți.
Relația cu UE și NATO – un punct forte
Dacă e ceva la care Iohannis a excelat, a fost relația cu partenerii internaționali. România a fost un actor serios în Uniunea Europeană și un partener de încredere în NATO. Sub conducerea sa, țara noastră a obținut beneficii economice semnificative, fonduri europene și un sprijin clar în momentele critice.
Când a început războiul din Ucraina, România nu doar că s-a poziționat clar alături de Vest, dar a și devenit un jucător important în sprijinul logistic și umanitar pentru refugiații ucraineni. Tot în timpul lui Iohannis, România a reușit să obțină o consolidare a prezenței militare NATO pe teritoriul său, ceea ce, într-un context atât de tensionat, nu e deloc puțin lucru.
România Educată – un proiect cu rezultate mixte
Unul dintre proiectele de suflet ale lui Iohannis a fost „România Educată”. În teorie, era o inițiativă bună: un plan amplu de reformă a sistemului de educație, menit să reducă analfabetismul funcțional și să modernizeze școala românească. În practică, implementarea a fost mai greoaie decât și-ar fi dorit oricine. Totuși, legile educației din 2023 au venit cu schimbări importante, care pe termen lung ar putea avea efecte pozitive.
Sigur, nu putem spune că Iohannis a revoluționat sistemul, dar măcar a încercat să pună niște baze mai solide. Și asta, într-o țară în care reforma educației a fost mereu un subiect sensibil și greu de gestionat.
Concluzia? Poate că nu a fost carismatic, dar nici rău nu a fost
Iohannis nu a fost genul de președinte care să electrizeze mulțimile. Nu a avut discursuri memorabile, nu a fost un lider care să stârnească emoție. Dar în momente-cheie, a fost acolo și a luat deciziile necesare pentru a menține țara pe linia de plutire.
Dacă ne uităm în urmă la ultimii 10 ani, România nu a trecut prin crize politice grave, nu a fost izolată pe plan extern și nici nu a ajuns într-un colaps economic. Iohannis și-a jucat cartea cu răbdare și fără excese, iar asta, în vremuri atât de tulburi, e mai mult decât au reușit mulți dintre predecesorii săi.
