Cultul mamei ne împiedică adesea să vedem, cu obiectivitate, influența nocivă pe care unele mame o au asupra copiilor lor – de cele mai multe ori nu din lipsă de iubire maternă, ci fie din cauza unor tulburări de personalitate, fie din cauza unor credințe distorsionate despre ce ar presupune să fii o „mamă bună”.
De mici, ni se insuflă ideea că nimeni nu te va mai iubi mai mult decât mama, nimeni nu îți vrea binele mai mult decât mama, nimeni nu te cunoaște mai bine decât mama și, evident, mama știe întotdeauna ce e mai bine pentru tine (dar, din păcate, nu este mereu așa!).
Care sunt câteva din principalele tipologii de mame ce pot influența negativ dezvoltarea emoțională a copiilor?
Mama narcisistă: judecă și critică constant și este incapabilă să arate iubire sau empatie copilului. Este în competiție cu acesta și îl tratează bine doar în public. Pare să joace 2 roluri, când nu o vede nimeni, poate fi rece și dezinteresată, dar când e cu alte persoane, se laudă cu realizările copilului și manifestă afecțiune. Toate aceste comportamente au rolul de a o prezenta pe ea într-o lumină favorabilă, dar pentru copil este debusolant. Pozează des în victimă, are impresia că este specială și manipulează situațiile pentru a obține atenție și simpatie. Copiilor le lipsește identitatea proprie, fiind importanți doar pentru a sastisface nevoile mamei.
Mama sufocantă: încearcă să domine și să controleze toate aspectele vieții copilului. Ea ia toate deciziile, îşi acaparează copilul și nu îi permite să-şi dezvolte personalitatea.
Mama indisponibilă emoțional: nu ştie cum să le arate copiilor că îi iubește, de aceea le induce sentimentul că nu sunt importanți sau nu merită să fie iubiţi. Copiii la vârsta adultă ajung, adesea, să fie dependenţi de partenerii de cuplu, având nevoie în mod constant de asigurări că sunt iubiţi, apreciaţi şi importanți.
Mama manipulatoare: recurge des la șantaj emoțional, invocă boli sau afecțiuni atunci când simte că pierde controlul asupra copilului. Percepe încercarea copiilor de a deveni independenți ca pe o ofensă personală, simțindu-se respinsă. Copilul confruntat cu posibilitatea de a-și face mama să sufere se va anula pe sine și va prefera să se schimbe, pentru a-i face pe plac. De asemenea, ea se poate folosi de boală pentru a-i manipula pe ceilalți și pentru a obține ceea ce dorește (metoda de control prin boală). Unii copii învață că, dacă se îmbolnăvesc și ei, primesc o anumită atenție din partea mamelor lor, deoarece boala le oferă o legătură comună.
Mama perfecționistă, orientată spre rezultate: pentru acest tip de mamă, contează doar ceea ce reușești în viață și se așteaptă ca tu să performezi la cel mai înalt nivel posibil. Vrea un copil trofeu, dar nu neapărat pentru binele copilului, ci pentru orgoliul ei și pentru ceee ce își imaginează că ar fi ”binele” copilului. E mama care și-a ratat propria viață și nu a reușit să își împlinească visul, așa că va dori să și-l împlinească prin copil, fără să se mai întrebe dacă i se potrivește acestuia.
Mama martiră: îți povestește despre suferința ei de a te avea și a te crește, pentru a căuta “loialitatea” (de fapt, supunerea) ta. Îți spune mereu cât s-a sacrificat pentru tine și ar vrea să-ți transmită ștafeta de martir, aducându-ți și factura cu tot ce a făcut pentru tine, pentru ca tu să te revanșezi.
Mai mult despre toate cele de mai sus, dar și despre mama cu mesaj dublu, mama acaparatoare, mama supărată pe tata, mama rămasă în trecut, mama prea controlatoare, cea excesiv de autoritară (cu opusul ei, cea excesiv de permisivă), mama agresivă, mama geloasă și alte tipologii, în ediția LA PLURAL dedicată acestui subiect, AICI.
