România și-a dublat PIB-ul pe cap de locuitor, de la 10.000$ în 2014 la 18.000$ în 2024, dar președintele Iohannis are prea multe case, ar trebui să se deplaseze cu avioane de hârtie și sportul pe care îl practică ar trebui să fie altul decât golf.
Vă mai amintiți cum, acum mai bine de 10 ani domnul Crin Antonescu a venit la Sibiu după domnul primar Iohannis pentru că tot Bucureștiul plin de milioane de români de ispravă nu reușește să ivească un candidat bun pentru prezidențialele din 2014?
Acum, la zece ani distanță, sibianul, ca și subsemnatul, Iohannis este, vezi Doamne, o mare dezamăgire și ar trebui să plece! Istoria se repetă cu domnul Bolojan care a fost transferat în decembrie de la Oradea cam pe aceeași filosofie. Mișcarea e logică și legitimă pentru că faptele vorbesc despre un om. Mă întreb ce a realizat Simion George palpabil, în activitatea sa, în afară de nunți și mitinguri? Dar Georgescu Călin, în afara faptului că a plimbat hârtii pe la ONU, și mai călărește și face băi reci ocazional?
Vom face, vom drege, dar ce ai făcut până acum, domnule?
Curentul omniprezent peste tot în spațiul media este acela conform căruia după Revoluția din 1989 nici un președinte nu a fost bun, dezamăgire pe linie, țara e unică și bogată, doar președinții nu i-am nimerit. Este și cazul sibianului Iohannis care, deși a luat o țară la 199 de miliarde de dolari și o lasă cu un PIB de 350 de miliarde este considerat pe nedrept în opinia mea, un președinte neeficient în cei zece ani de conducere și cele câteva luni în care este nevoit să mai doarmă la Cotroceni, devin insuportabil de suportat pentru unii lideri de partide, deși organul suprem, Curtea Constituțională a hotărât că președintele își păstrează mandatul până la noile alegeri. În urmă cu zece ani Iohannis era Mesia, azi este indezirabil și nici dacă s-ar apuca de jucat șah nu pare că intră în grațiile cuiva.
Nu vreau să par că sunt un susținător al președintelui Iohannis doar pentru că m-am născut și locuiesc în Sibiu. Pot spune doar că atmosfera în Sibiu s-a schimbat odată cu mandatul său la primărie și nemulțumirea perpetuă a românilor în legătură cu președinții lor pare o constantă. Mereu cu așteptări imense și dezamăgiri pe măsură la sfârșitul mandatelor.
Am altă opinie și dacă mă uit pe șosele, nemulțumirea de pe rețelele sociale și de la tv pare nefondată. Parcul auto românesc rivalizează cu cel din Anglia sau Germania, românii cheltuie miliarde pe vacanțe în străinătate, dar declarăm sus și tare cât de greu trăim, Iohannis nu prea vorbește, sărăcia e endemică, dar cifrele nu prea confirmă negativismul proverbial românesc.
De fapt 140.000 de muncitori străini consideră că țara noastră merită efortul părăsirii familiei din Nepal sau Sri Lanca, muncesc în țara noastră, deci nu e chiar așa de rău. Pensiile au crescut în septembrie 2024 în medie cu 26 de procente, dar în ianuarie 2025 aceleași pensii nu sunt indexate cu rata inflației de 5 procente în ianuarie 2025, și aceasta e prezentată ca un mare eșec economic.
Nu văd lucrurile atât de pesimist nici din acest punct de vedere, dar sigur că o știre negativă face rating mai mare decât una pozitivă. Săptămâna trecută, un băiat de 20 de ani născut, crescut în România, și-a cumpărat o mașină de 150.000 de euro, deci se poate!
