În data de 22 aprilie 1990 demara în Piața Universității o manifestație care avea să uimească întreaga lume. Zeci de mii de oameni au ocupat Piața Universității din Capitală solicitând instaurarea unei democrații reale și nu a uneia de tip perestroika. Se striga: „Jos comunismul”, „Proclamaţia de la Timişoara, lege pentru toată ţara”, „Cine-a stat cinci ani la ruși, nu poate gândi ca Bush!”, „Cine-a tras în noi, 16-22?”, „Iliescu nu uita, tineretul nu te vrea”, „Iliescu pentru noi este Ceauşescu II” și altele.
La o lună de la începerea manifestației, pe 20 mai 1990, în așa-numita „Duminică a orbului” au avut loc alegeri. Ion Iliescu a obținut 85.07% din voturile unor români care aveau încă în cap aburii comunismului. Reprezentanții partidelor istorice au obținut scoruri infime: Radu Câmpeanu (PNL) – 10,64%, iar Ion Rațiu (PNȚCD) doar 4,29%.
Cum era și de așteptat, aceste rezultate i-au stârnit și mai rău pe cei care visau la o democrație adevărată. Lucrurile au degenerat în data de 13 iunie.
Conform rechizitoriului întocmit în iulie 2007 de procurorul Dan Voinea de la Secția Parchetelor Militare, în dimineața zilei de 13 iunie 1990 Piața Universității din București era înconjurată de 1.400 de militari aparținând Ministerului de Interne.
Forțele de ordine au încercat să elibereze cu forța perimetrul unde se desfășura manifestația, iar cei care s-au împotrivit au fost urcați în dube și duși la UM 0575 Măgurele (unitate fostă a Securității, nota red.). Până la ora 7:00 erau deja reţinute 263 de persoane.
Imediat numărul manifestanților a crescut simțitor, reușind să țină piept militarilor de la MAI. În contrapartidă FSN a mobilizat muncitorii de la IMGB, care au ajuns în Piața Universității pe 13 iunie, în jurul orei 10.00, scandând “IMGB face ordine” şi “Noi muncim, nu gândim!”.
Întregul efectiv polițienesc a fost retras după ora 15.00, piața fiind reocupată de manifestanți.
A urmat un șir de violențe: au fost aruncate cocktail-uri Molotov, un autobuz al MAI a fost incendiat.
Diversiunea care a fost folosită de autoritățile de la acea vreme pentru a aduce minerii să facă ordine s-a produs însă la sediul TVR. Postul public de televiziune și-a întrerupt emisia timp de câteva minute în seara zilei de 13 iunie 1990, sub pretextul că sediul TVR este atacat.
Pe 13 iunie, președintele de la acel moment, Ion Iliescu, rostește un discurs „istoric” la televiziunea publică, după ce persoane neidentificate vandalizaseră sediul TVR, sediile Poliției, Ministerului de Interne și SRI, aruncând cu sticle incendiare.
„Stimați concetățeni, mă adresez din nou dumneavoastra, în momente dramatice pentru țara noastră. Este vorba de o noua încercare de forță a unor grupuri ostile dezvoltării democratice a țării, care au acționat și în cursul lunii ianuarie, pe 12 și 28 ianuarie, și in cursul lunii februarie, care au încercat prin forță să destabilizeze situația țării și să înlocuiască puterea existentă în țara noastră. Avem de a face cu o încercare de rebeliune de tip legionar”, spunea Iliescu la TVR.
În 14 iunie, la ora 4 dimineaţa minerii au ajuns în Gara de Nord conduși de Miron Cozma şi au fost orientați spre punctele nevralgice ale Capitalei. Au urmat represiuni crunte, în zilele de 14 și 15 iunie.
„În acest context, minerii aduși în București au devastat sediile partidelor politice nou înființate sau reînființate după Revoluția din decembrie 1989 și care se aflau în opoziție, locuințele principalilor lideri politici din opoziție și sedii ale publicațiilor de presă independente și ale unor instituții de învățământ. De asemenea, au agresat locuitori ai Bucureștiului, sub pretextul că aceștia au legătură cu manifestațiile din Piața Universității”, susțin procurorii, la 34 de ani de la acele evenimente.
„Vă mulțumesc pentru tot ceea ce ați făcut în aceste zile, în general pentru toată atitudinea dumneavoastră de înaltă conștiintă civică. Deci, vă mulțumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce ați demonstrat și în aceste zile: că sunteți o forță puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde și la bine, dar mai ales la greu. Și de astă dată ați demonstrat cât de importantă este solidaritatea muncitorească. Cu un sentiment deosebit de conștiință civică, patriotică ați simțit momentul dificil și cu o dăruire exemplară v-ați arătat gata să fiți solidari cu puterea nouă. Exemplul dumneavoastră a fost plin de îmbărbătare pentru toți cei de bine, care doresc progresul societății românești. Vreau să vă mulțumesc deci pentru acest act de înaltă solidaritate pe care l-ați demonstrat în aceste zile”, declama Ion Iliescu în fața minerilor, la finalul evenimentelor care ne-au întors în timp și ne-au blocat țara în drumul spre democrația reală pentru mulți ani.
Bilanțul „vizitei pașnice” a turiștilor veniți de la Petroșani: patru persoane ucise; peste 1.200 de persoane au fost vătămate fizic și psihic, iar două persoane au fost violate. Peste 1.200 de persoane au fost persecutate prin lipsirea nelegală de libertate. Printre aceștia, Marian „Ceaușescu” Moroșanu, zis și „Dă bă banii înapoi!”, cel pe care îl vedeți fugărindu-i pe la sediile DNA sau ale Parchetului General pe politicienii sau oamenii de afaceri judecați pentru diverse infracțiuni.
La 34 de ani de la aceste evenimente, după nenumărate încercări de judecare a acelor evenimente de tristă amintire, Petre Roman, fost premier, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, fostul șef al SRI și fostul președinte Ion Iliescu au fost din nou audiați, cu toții fiind acuzați de crime împotriva umanității.
