Amândouă au fost ”progresiste”. Asumate! Ostentativ, chiar. Una, ca susținătoare și activistă, se poza împreună cu copiii în tricourile cu sigla USR și lupta pe Facebook pentru ruperea României de trecutul retrograd. Cealaltă, mai descurcăreață, s-a înscris în partid, în perioada de glorie a acestuia. Când etichetele de ”soroșist”, ”sexomarxist”, ”globalist” și ”anti cei vechi” erau motiv de fală pentru cei cărora li se lipeau pe frunte. Eu spuneam pe atunci că totul e o fațadă, iar jocul actorilor principali o impostură menită să-i seducă pe cei mai naivi dintre noi. Că acel ”nou” și acel ”altfel” erau la fel cu ”vechiul”, dar ambalat mult mai bine. Timpul mi-a dat dreptate.
Prima care și-a dat seama că nișa progresistă e prea îngustă ca să se poată strecura în ea a fost Șoșoacă. Nu știm exact de ce, fostul soț zice că el a convertit-o, alții spun că n-ar fi prins un loc la masa sălvătoriștilor. Poate a fost doar instinct, poate cineva a învățat-o de bine, cineva care redesena deja în culise arhitectura politică mioritică. Așa că, peste noapte, s-a dat de trei ori peste cap și s-a lepădat de ”Satana”. A devenit o conservatoare bigotă, tradiționalist-suveranist- izolaționistă. Evident că, într-o țară precum România, a devenit rapid una dintre portavocile noului partid, apărut exact ca USR, din spuma mării. Și care combătea virulent tot ceea ce primul născut promovase în spațiul public.
Celeilalte i-a luat ceva mai mult timp până a înțeles, sau i s-a explicat, că progresismul a fost compromis de chiar promotorii lui și că e timpul schimbării macazului, pentru a nu deveni irelevanți, așadar nefolositori. Răbdarea și cameleonismul pot fi calități importante în politică. Așa că a stat cuminte mulți ani, la ea la Câmpulung, fără să manifeste ambiții pentru funcții centrale, ținându-se departe de luptele intestine din Uniune. Când sondajele au început să arate declinul partidului și erodarea credibilității liderilor, Lasconi a trecut la atac. După ce a fost pusă pe lista pentru europarlamentare, și-a comandat o întrebare la tv ca să poată spune lumii, în sfârșit, cât de ferventă susținătoare a familiei tradiționale este ea (deși de pe buletin îi lipsește ștampila care ar atesta votul la referendum). Era deja în campanie pentru un nou mandat de primar, deci avea nevoie de lărgirea bazinului electoral. Au urmat alte apariții televizate, prin biserici, vorbind despre Doamne-Doamne, gătind neapărat tradițional și respectând la literă obiceiurile strămoșești. Dar mai avea un obiectiv. Să se poată autovictimiza, știind că Drulă o va elimina de pe lista pe care, oricum, ea nu voia să se afle. Au urmat tânguielile publice, catalizate de creșterea în sondaje a doamnei, dar nu în rândul electoratului obișnuit userist, ci a celui general. Dar votul e vot, nu contează motivația din spatele lui. Iar eșecul (previzibil) la comasate a declanșat asaltul final la conducerea acestuia. Pe care a câștigat-o, în aplauzele talibanilor, cu crucea într-o mână și cu Biblia în cealaltă.
Astfel, cele două s-au reunit politic, de data asta în deja superaglomerata arenă a populismului demagogic. Amândouă se prezintă drept conservatoare, vorbesc cu emfază și convingător pentru unii despre credință, națiune, familie. Același oportunism, e adevărat că unul e mai strident decât celălalt, dar la fel de înfricoșător cu cât nu știi care e, totuși, adevărata lor față. Sau dacă au vreuna!
Diferența este că, în timp ce Șoșoacă a îmbrățișat total noua aparență, fără jumătăți de măsură, identificându-se cu noul personaj, fiind egală cu ea însăși în fiecare zi, indiferent de loc sau interlocutor, fie că e în Parlamentul național, fie în cel european, pe Facebook sau la televizor, în piață, printre poporani sau la ambasada Rusiei, printre diplomați, Lasconi a dezvoltat o ambivalență aproape desăvârșită. Ea e ”progresistă” azi, bucurându-se de spectacolul de la Untold al lui Sam Smith care promova drepturile minorităților sexuale. Ieri a fost conservatoare, certându-l pe Ponta că, atunci când a comparat-o cu Coana Leana, a ”luat în derâdere un simbol al creștinătății din România și al creștinătății în general, Sfânta Elena”. Asta, după ce fusese ”progresistă” alaltăieri, fix înaintea alegerilor interne din USR, dorind parteneriat civil pentru toți, conservatoare și tradiționalistă răsalaltăieri, când spunea că Biblia ar trebui să ne fie abecedar, ”progresistă” când a ajuns candidată la primăria Câmpulung (sunt absolut sigur că nu și-a convins colegii cu broboada pe cap și făcându-și cruci) și conservatoare, acum 6 ani, când a votat ca fiica ei să nu se bucure de drepturi egale cu restul oamenilor. Dacă am trăi în altă țară, casele de pariuri ar lansa o prinsoare de genul: ghiciți ce va fi dna Lasconi vinerea viitoare, între orele 12:24 și 13:07? Răspunsul câștigător? Orice trebuie să fie ca să mai obțină câteva voturi!
Tocmai de asta, trebuie să recunosc. Dacă, sub amenințarea pistolului vreunui fan al ”țării precum soarele sfânt de pe cer”, ar trebui să o aleg, totuși, pe una dintre cele două, aș opta pentru Șoșoacă. Spre deosebire de Lasconi, ea are atârnați clopoței peste tot. Așa că poți auzi de departe că se apropie și te poți feri!
