Ceea ce a pornit ca un zvon prin culoarele din Modrogan se apropie din ce în ce mai mult de transpunere în realitate. Se pare că, dacă n-a putut ajunge Secretar General NATO, sau ONU, Șef al Comisiei Europene sau măcar un Înalt Reprezentant cu portofoliu lejer, dar cu buget de protocol pe măsura subțirimii obrazului, cum nici tronul Împăratului Galactic nu s-a vacantat deocamdată, locatarul de la Cotroceni a acceptat să continue să-și satisfacă nevoile luxoase, după cei 10 ani de reușite depline pe acest plan, din ipostaza de președinte al Senatului României.
Nu premier, cum s-au temut cârcotașii, pentru că acolo ar fi trebuit, totuși, să și ridice un deget, măcar pentru a face semn zilnic portarului de la Palatul Victoria să-i deschidă ușile. Deși nici de acela n-ar fi fost nevoie, sunt sigur că nimeni n-ar fi riscat vreun palton în cap, dar tot ar fi trebuit să urce cele 4-5 trepte de la intrare, unde nu s-ar fi putut instala un lift placat cu santal. Iar condusul unui guvern e, totuși, o idee mai solicitant decât urmăritul filmelor în cinematograful din aeronavele scumpe. Pe când așa, conducerea Camerei Superioare a Legislativului nu presupune niciun efort. Delegi toate atribuțiile mundane și vii o dată pe an pentru a prezida ședința solemnă ocazionată de Ziua Națională. Sau nu. Dar ar fi păcat să nu te (re)vadă poporul măcar din când în când bățos, cu mâna pe inimă. Responsabilități minime, beneficii mari, pentru că, nu-i așa, toate țările civilizate au Parlamente, deci există aproape 150 de posibile destinații de călătorie cu avionul acela de fițe. Pentru, evident, diseminarea vastei sale experiențe de lider mondial, clădită temeinic în cei 10 ani de jucat golf. Sigur, pentru asta va avea nevoie de un guvern deschis la a-i mări bugetul precum au făcut-o cele din mandatele lui. Și, dacă se poate, un succesor cu care să se înțeleagă. Sau, și mai bine, pe care să-l poată influența în bine ori de câte ori problemele țării o vor cere. Pentru că el a rezolvat atâtea, știe perfect cum se face, ar fi păcat să se irosească așa fachwissen, adicătelea pricepere. Și cine ar fi cel mai potrivit pentru a fi deschis la sfaturi, dacă nu cel pe care el însuși l-a ”inventat” ca om politic, după ce acesta se jurase pe onoarea lui că nu va deveni așa ceva? L-a impus ca ministru, apoi ca șef al partidului propriu, după care, firesc, l-a înscăunat și în fruntea unui executiv nășit tot de el cu ajutorul ”dușmanului” de până deunăzi, Pe-Se-De. Omul care, în prezent, îi ține cald scaunul și are grijă să treacă o lege care să-i permită candidatura ca independent pe listele PNL, înainte de terminarea mandatului.
De ce ai vrea să fii ”al doilea om în stat”, după ce ai fost primul, numai orgoliul evident, dar alambicat, al sibianului ar putea spune. De ce să-ți admiți eșecul de a ți se recunoaște importanța dincolo de granițele mioritice, având nevoie de trepădușii autohtoni ca să obții o poziție confortabilă, dar minoră față de ambițiile de până acum, pentru care n-ai putea candida cu succes de unul singur, iar e un mister. Nu, nu cred că imunitatea care vine odată cu funcția e motivul. Ci senzația de putere. Pentru că hai să fim realiști. În cazul puțin probabil în care generalul ajunge la Cotroceni, adevăratul președinte va fi/rămâne Iohannis. Toții șefii Serviciilor Secrete și ai Parchetelor sunt numiți de el. Și vor rămâne pe scaunele lor și în noua administrație. Iar dacă ostașul în slujba țării nu va reuși să convingă destui alegători, va avea grijă să i-l pună în brațe lui Ciolacu drept viitorul premier al reînnoitei alianțe de guvernare PSD-PNL. Iar Klaus, practic, va fi adevăratul prim-ministru, dar fără a fi nevoit să și facă munca de zi cu zi a acestuia. Pentru că Ciucă va îndeplini, întocmai și la timp, ca și până acum, ce îi spune comandantul lui suprem. Pentru că nu orice militar e Napoleon. Unii chiar nu au un baston de mareșal în geantă, oricâte panouri cu chipul lui s-ar planta pe tăpșane.
Singura problemă ar putea apărea dacă protejatul lui va obține un scor dezastruos în competiția electorală. Pentru el și/sau pentru partid. Iar tentativa de a-l impune (din nou) la Palatul Victoria s-ar putea lovi de opoziția unei părți a liberalilor. Care nu vor mai avea niciun motiv să tacă, scrâșnind din dinți, la ingerințele egocentriste ale neamțului. Și vor face ce n-au avut curaj cât timp acesta a fost la butoane. Să-l pună într-un colț, la lumină și să-l ignore.
