Zilele de după 20 iulie, Pârliile și Opârlia, sunt divinități feminine, surori cu zeul focului, Sântilie, care distrug (pârlesc) recoltele oamenilor care nu le țin zilele lor de prăznuire. Pârliile și Opârlis sunt divinități îngrozitoare, surori ale lui Sântilie, care se răzbună cu incendii dacă nu se respectă zilele lor
Reprezentarea mitică a Panteonului românesc care pedepseşte cu foc, arşiță solară şi grindină oamenii care nu-i respectă ziua de celebrare (23 iulie) se numeşte Foca.
Sfânul mucenic Foca era considerat patronul navigatorilor şi chiar dacă nu avea legătură cu focul, ci cu apa, în poporse ţine această zi pentru ca oamenii să se păzească de foc. Faptul, că acest sfînt a fost introdus în calendar, probabil, nu e întîmplător, spune Ion Ghinoiu.
În luna lui cuptor se produc cele mai multe incendii. Prin unele părţi ale Moldovei exită legendă care spune că demult, Foca era un sfânt creştinesc, dar de când la ziua lui au ars şapte sate, îl serbează şi păgânii, precum bunăoară turcii. Credința este că Foca este o creatură răzbunătoare, care arde case, arde stogurile de paie și cerealele. Uneori îi pedepsește pe cei ce îndrăznesc să lucreze de ziua lui.
În această zi se culege sovârful (oregano), pe care gospodinele îl folosesc la vopsitul lîneţurilor şi firelor de cînepă. Există credinţa, că dacă sovârful se va culege în această zi, vopseaua făcută din el va avea culoarea roşie ca focul.
Sfântul Mucenic Foca, personaj real care a trăit în timpul împăratului Diocletian, când era respectat şi ca patron al corăbierilor, a devenit la români, prin simpla schimbare de sens a numelui, o zeitate aducătoare de mari primejdii, în primul rând de incendii.
În unele tradiţii se crede că Ilie Pălie produce focul în care suflă Foca şi-l împrăştie.
Ilie Pălie este în calendarul popular un personaj mitic, vizitiul trăsurii cerești a lui Sîntilie, aducător de foc şi arşiţă. Numele Pălie derivă din verbul „a păli”sau „a pîrjoli”.
Pe vremuri în aceste două zile de peste an oamenii nu lucrau de teama că Pălie şi Foca să nu le ardă recoltele şi trupurile. Ilie Pălie şi Foca sînt personajele mitologice principale ale acestor zile, evident după Sf. Ilie, care aduc foc şi arşiţă, incendii. În trecut au fost incendii mari în aceste zile, de aceea oamenii ţineau sărbătorile şi nu lucrau, ca să nu le ardă casele, ogoarele. Despre aceşti doi sfinţi Ilie Pălie şi Foca calendarul ortodox nu scrie, dar oamenii continuă să-i sărbătorească, aceste două divinităţi mitice fiind în strânsă legătură cu Sântilie, zeul focului şi al soarelui.
O altă rudă, în 23 iulie, este Opârlia, care provoacă incendii și arsuri pe corp dacă nu i se prăznuiește ziua. În această zi nu se cocea, nu se torcea, nu se dădea foc din casă și era interdicție la scăldat. Legenda spune că odată a ars din senin fânul cosit de niște turci care nu au ascultat, deși un român îi îndemnase să nu lucreze în această zi.
Pedepsele cu foc, date de Foca pentru cei ce nu i-au păzit ziua, sunt nenumărate.
O pildă din Transilvania spune că odată, un svab a făcut căpițe spre Foca, iar în ziua de Foca s-a dus să mai strângă din ceea ce-i mai rămăsese. Deodată vede că i se aprind căpițele de fân, iar el, cu căciula în mână, începu a alerga de colo până colo şi a striga: Domnule Foco, domnule Foco, pe acelea nu le arde, că-s făcute de ieri și numai acestea-s făcute de azi! Și cum alerga el şi-şi făcea cruce, s-a minunat fără samă când a văzut că într-adevăr n-au ars decât căpițele făcute în ziua de Foca, iar cele făcute din ajun au rămas neatinse.
Surse: Ion Ghinoiu – Calendarul poporului român; Tudor Pamfile – Sărbătorile la români; Elena Niculiță Voronca – Datinile și credințele poporului român
