1. Sîmbătă, 24 august 2024, Congresul PSD a votat în unanimitate realegerea lui Marcel Ciolacu în funcția de președinte al PSD și desemnarea drept candidat al partidului la președinția țării.
Prin toate datele sale, Congresul din 24 august 2024 se poate înscrie în Istoria României postdecembriste ca Congresul Marcel Ciolacu.
Și cînd spun asta mă refer îndeosebi la realegerea sa ca președinte al PSD și nu atît la desemnarea sa drept candidat la prezidențialele din 2024.
Realegerea sa ca președinte nu e o noutate în sine. Toți președinții PSD, încă de pe vremea cînd partidul se numea PDSR, au fost realeși, dacă partidul era la Putere. Căderile au apărut abia în clipa cînd partidul a pierdut Puterea: în 2004 și în 2015. Excepție face anul 1996, cînd Ion Iliescu, deși a pierdut Președinția, a devenit șef al PSD. Trebuie ținut cont însă că, pînă în 1996, Ion Iliescu n-a fost efectiv șeful PSD, doar l-a condus din umbră.
Realegerea lui Marcel Ciolacu are anumite note deosebite de realegerile anterioare de președinți. Principala notă se referă la modificarea radicală a imaginii PSD pe plan intern și extern.
Din august 2020, cînd a devenit președinte PSD, Marcel Ciolacu s-a angajat în ceea ce am putea numi Opera de a face din PSD un partid frecventabil în exterior. În postdecembrism, PSD a cîștigat multe alegeri, a guvernat ani întregi, constituindu-se în partidul care a dominat această perioadă istorică și cînd s-a aflat în Opoziție. Pentru a-și asigura succesul electoral, PSD, chiar și cînd se chema PSDR, ba chiar și FSN, s-a definit printr-o politică eminamente conservatoare și într-un fel de naționalism apropiat de naționalism comunismul lui Nicolae Ceaușescu. Chiar și după admiterea în UE, PSD a șovăit să transpună în practică toate indicațiile Bruxellesului. De aceea, PSD a fost tratat pe plan european ca un partid nefrecventabil. Culmea imaginii de partid neeuropean, ba chiar și antieuropean, a fost atinsă în perioada președinției lui Liviu Dragnea. Partid de guvernămînt, PSD s-a confruntat cu ample mișcări de stradă, regizate de Marile Puteri occidentale prin intermediul puternicei rețele de ONG-uri. Binomul SRI-DNA a măcelărit practic PSD, scoțînd din joc liderii grei ai partidului, în frunte cu Liviu Dragnea, prin anchete și condamnări abuzive.
Marcel Ciolacu s-a remarcat în perioada respectivă ca liderul informal al unei grupări de schimbare la față a PSD. Marcel Ciolacu și-a dat seama că PSD poate cîștiga toate alegerile din istorie, dar cîtă vreme pe plan european e văzut ca partid nefrecventabil, naționalist pe cale de a deveni naționalism extremist, partid corupt și mai ales partid antiJustiție, nu va deține contestată violent atît pe plan intern, cît și și pe plan extern.
Să ne reamintim folosirea pe scară largă a trucului?
Ce spune despre noi Europa.
Se trimiteau din țară articole răuvoitoare despre Guvernarea PSD pentru a fi publicate în ceea ce se numeau ziare străine de prestigiu. Unele din aceste articole erau semnate de românași de-ai noștri, locuind în Drumul Taberei, dar lăsînd impresia că stau în buricul Parisului.
După apariție, articolele erau reproduse cu huiet în presa TFL-istă, sub genericul Puterea PSD-istă criticată de marea presă internațională.
Prin urmare, Marcel Ciolacu și gruparea sa și-au propus să Bruxellizeze PSD-ul.
După congresul din 2020, ajuns președinte, Marcel Ciolacu s-a angajat în campania uriașă de schimbare la față a PSD. Din această campanie a făcut parte și intrarea în Coaliție cu PNL. Principalul partid de Dreapta i-a adus PSD-ului, ca partener de guvernare, nu numai Blazonul de europenism, dar și evitarea unor atacuri dinspre Dreapta cu acuzații gen Ciuma Roșie, moștenitor al Partidului Comunist. În multe puncte, politica oficială a noului PSD a contrazis spectaculos politica vechiului PSD.
O asemenea schimbare la față a unui partid care a sedus mult timp și electoratul PRM se anunța ca o manevră riscantă:
O mare parte a electoratului tradițional – bătrîni, rurali, cetățeni din suburbii – să nu se mai regăsească în noul PSD.
Acest lucru nu s-a întîmplat.
PSD nu numai că n-a scăzut, dar mai mult, a crescut în sondaje. S-a întîmplat asta prin înlocuirea alegătorilor tradiționali cu alegători tineri, moderni, urbani. A fost un pariu cîștigat și pentru că alegătorii tradiționali au dispărut din motive naturale.
Marcel Ciolacu s-a prezentat la Congres cu un PSD mai puternic ca niciodată. De trei ani, partidul e la guvernare și, în condițiile unui PNL confuz, molatec, beneficiază de imaginea de partid care domină România. Din Conducerea partidului au dispărut baronii tradiționali, cei care făcuseră din PSD o Confederație de fiefuri pe post de partid. Mult mai important, poate și ca urmare a retragerii lui Klaus Iohannis din planul politicii externe, Marcel Ciolacu s-a afirmat în plan diplomatic. A făcut vizite spectaculoase în afară, a fost un aliat statornic al Occidentului colectiv în Războiul cu Federația Rusă, s-a afirmat în PES.
Pe plan intern PSD și-a redus discursul profamilie, pro națiune, anti LGBT, a acceptat toate deciziile DNA, deși acestea țineau și țin de Noul Stat paralel.
La Congres s-a votat pe Moțiuni. Singurul candidat care a depus Moțiune a fost Marcel Ciolacu. Votul pe Moțiuni înseamnă vot pe listă. O dată cu Moțiunea, candidatul depune și o listă de membri ai conducerii despre care vrea să fie aleși o dată cu președintele,. Participanții la Congres votează și lista cu membri ai conducerii, puși de candidat. Înainte vreme, în PSD se alegea președintele, după care erau votați pe rînd membrii conducerii. Se crea posibilitatea ca președintele să se pricopsească cu o echipă alcătuită și din adversari. La Congresul din 24 august 2024, a fost o singură Moțiune și o singură listă. Fără a încălca Democrațiea internă Marcel Ciolacu și-a ales o conducere doar a lui. Dacă ne gîndim că sînt și oameni noi, putem spune că Marcel Ciolacu și-a securizat postul de președinte al PSD, în eventualitatea că PSD pierde puterea după alegerile din iarnă.
Asta dacă pariem pe ceea ce s-ar chema loialitatea promovaților de către Președinte.
Istoria ne arată că în politica românească loialitatea e o vorbă-n vînt.
2. La Congresul PSD au fost multe intervenții critice împotriva PNL. În replică, liderii PNL, ca urmare a unui ordin pe Unitate, s-au lansat în critica la adresa Congresului și a PSD în general.
Am mai scris că actualei Coaliții PSD-PNL îi va fi greu să reziste campaniei electorale pentru prezidențiale și parlamentare. Fiecare dintre cele două partide vrea să cîștige prezidențialele și parlamentarele, chiar dacă în chip strategic ar vrea să guverneze împreună după alegeri. Se vorbește de faptul că această confruntare e mimată. Nu exclud posibilitatea asta. În Istorie sînt, ca și în viață, momente cînd o confruntare doar pe scenă devine confruntare reală. Trebuie un efort uriaș din partea lui Marcel Ciolacu și a lui Nicolae Ciucă de a ține confruntarea sub control. Un efort uriaș și pentru că însiși ei doi sînt angajați într-o bătălie. Una în urma căreia unul ajunge președintele României, iar celălalt pierde totul. Așadar, în orice moment confruntarea teatrală poate scăpa de sub control și cele două partide să divorțeze fără să-și fi propus asta.
3. Pavel Durov, fondatorul și conducătorul canalului Telegram, a fost arestat la intrarea în Franța sub acuzația că a lăsat libertate absolută de expresie pe Telegram.
Pavel Durov, cetățean ruso-francez, putea fi arestat în Franța și sub acuzații fără nici o legătură cu libertatea de expresie. Autoritățile franceze, acționînd la ordinul celor americane, au insistat în chip ostentativ, pe acuzația de a nu fi cenzurat mesajele de pe Telegram în chip ostentativ. S-a vrut să se știe că e arestat, pentru că n-a cenzurat mesajele.
E limpede că arestarea se vrea un semnal dat de politrucii occidentali că libertatea – vorba lui Marx – e necesitatea înțeleasă. Pavel Durov a fost ales special pentru această Operațiune numită mîța arătată patronilor de canale de social-media.
De ce el?
A contat și faptul că e un erou al Opoziției antiPutin. Dacă era de-al lui Putin , Moscova, în replică, ar fi arestat imediat un ziarist francez. Asta ar fi dat bătăi de cap lui Macron.
Asigurate că rușii nu vor sări în apărarea unui anti-Putin, autoritățile franceze l-au folosit pe post de mîță.
Urmează Elon Musk?
