Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, este sărbătorit pe 26 octombrie și în tradiția populară este cunoscut sub numele de Sânmedru ori Sâmedru. A fost un nobil ofiţer proconsul al Ahaiei. În consecința faptului că l-a mărturisit pe Iisus Hristos, a fost martirizat în jurul anului 306 la 26 octombrie, cu lancea, la Tessalonic, în timpul prigoanei anticreştine de sub împăratul Maximilian iar în loc de sânge din trupul său a ieşit mir.
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este considerat unul dintre cei mai mari sfinţi militari. Este sărbătorit pe data de 26 octombrie, atât în Biserica Ortodoxă, cât şi în Biserica Catolică.
Legenda spune că Sfântul Dimitrie ar fi cel care a dat oamenilor vinul folosit la Sfânta Împărtăşanie.
Moaștele Sfântului Dimitrie se află în Tesalonic, în biserica de pe locul martiriului său. În prima duminică după sărbătoarea Sfântului Dimitrie, la Vecernie, este deschisă racla în care sunt prezente sfintele moaște. Aici, Mitropolitul scoate tava de sub sfintele moaște cu mir, care este amestecat cu ulei de la Sfantul Maslu și este dăruit credincioșilor bolnavi spre tămăduire.
Pentru că din moaștele sale a curs și curge mir, Sfantul Dimitrie a primit și numele de Izvoratorul de Mir. Mirul este dăruit creștinilor pentru diverse boli spre vindecare.
Sfântul Mucenic Dimitrie s-a născut în cetatea Solun (Tesalonic), din părinţi de neam bun şi drept-credincioşi Atunci era mare prigoană asupra creştinilor din partea păgânilor împăraţi, iar tatăl sfântului mucenic, deși era creștin, nu avea curaj să mărturisească public credința sa intru Hristos.
El avea în palatul său o cămară ascunsă de rugăciune, în care erau icoanele Mântuitorului Iisus Hristos și.a Preasfintei Sale Maici, Fecioara Maria. Întotdeauna aprindea candela, aducea tămâie şi se ruga împreună cu soţia sa. Era milostiv cu oamenii nevoiași de câte ori putea, făcea bine și milostenie celor în nevoie. Dar mare mâhnire aveau și se rugau la Dumnezeu să le dea moştenitori casei lor.
Cel Preaînalt ține cont de rugăciunile şi de milosteniile lor și le-a dat un fiu; pe acest sfânt şi vrednic de fericire Dimitrie, la a cărui naştere s-a veselit tot Solunul împreună cu voievodul lor, care a dat la toată cetatea, dar mai ales săracilor, un mare ospăţ, mulţumind lui Dumnezeu pentru acest mare dar.
Când copilul a ajuns la vârsta la care să poată cunoaşte şi să înţeleagă adevărul, a fost dus de părinţii săi, în camera lor de rugăciune, unde a văzut sfintele icoane. Aici chemând în taină un preot şi câţiva creştini, prieteni ai lor, l-au botezat pe fiul lor în numele Preasfintei Treimi. După moartea tatălui său, tânărul Dimitrie a fost chemat de împăratul Maximian (286-305) şi numit în locul acestuia, voievod şi comandant al Tesalonicului, cu ordinul de a-l curăţa de creştini.
Sfântul Dimitrie, luând de la împărat dregătoria, a mers la Solun, unde a fost primit cu mare cinste de cetăţeni şi îndată a început a mărturisi înaintea tuturor numele lui Iisus Hristos, pe care îl preamărea, precum şi a învăţa pe toţi credinţa. El a devenit pentru tesaloniceni un alt Apostol Pavel, aducându-i pe ei la cunoştinţa adevăratului Dumnezeu şi dezrădăcinând închinarea la idoli.
Nu după mult timp, i s-a făcut cunoscut împăratului că Dimitrie este creştin şi pe mulţi îi aducea la credinţa sa, lucru pe care auzindu-l acesta, s-a mâniat şi a dorit să meargă în cetatea Tesalonic să vadă cu ochii săi. Aici l-a chemat în faţa sa pe comandantul cetăţii, tânărul Dimitrie, care stând înaintea împăratului, cu mare îndrăzneală a mărturisit că este creştin.
Sfântul Dimitrie a fost închis într-o baie mare şi veche, căci locul i s-a părut împăratului a fi mai de necinste decât închisoarea de obşte.
„L-au pus, deci, pe sfânt în cămările acelei băi, care era adâncă şi în care, intrând el, se ruga, grăind ca David: ‘Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte Doamne, ca să îmi ajuţi mie, grăbeşte, că Tu eşti răbdarea mea Doamne, Doamne, nădejdea mea din tinereţile mele. Spre Tine m-am întărit din pântece, din sânul maicii mele, Tu eşti acoperitorul meu până ce voi fi. Pentru aceasta se va veseli gura mea, când voi cânta Ţie şi limba mea toată ziua va învăţa dreptatea Ta”.
În această temniţă, în ziua de 26 a lunii octombrie, când începea a se lumina de ziuă, au intrat ostaşii şi, aflându-l pe Sfântul Dimitrie stând la rugăciune, l-au împuns pe el cu suliţele. Întâia suliţă cu care a fost împuns a fost în coasta dreaptă, în locul în care a fost împuns şi Hristos pe cruce. Căci sfântul, cum a văzut pe ostaşi, singur a ridicat mâna dreaptă şi aceştia I-au şi împuns.
Împuns cu suliţa, sfântul şi-a dat viața în mâinile Lui. Trupul îi zăcea pe pământ fără cinste, și mergând noaptea un oarecare dintre credincioşi, l-a luat în taină şi l-a îngropat.
Deasupra mormântului Sfântului Dimitrie a fost zidită o bisericuţă în care se săvârşeau multe minuni. În această bisericuţă a intrat prefectul Iliricului, Leontie, şi în timp ce se ruga, s-a vindecat de o boală care îl chinuia de multă vreme. Pentru acest fapt, Leontie a mulţumit lui Dumnezeu şi Sfântului Mucenic Dimitrie şi a zidit o biserică mai mare şi mai frumoasă în locul celei dintâi.
Când s-a săpat temelia pentru această construcţie, au fost găsite moaştele Sfântului Dimitrie, care izvorau mir bine mirositor, în aşa fel încât toată cetatea a fost umplută de mireasmă. De aceea, i se mai spune Sfântului Mucenic Dimitrie şi Izvorâtorul de Mir.
Biserica Sfântul Dimitrie din Tesalonic adăposteşte moaştele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, ocrotitorul oraşului.
Edificiul paleocreştin original există şi astăzi şi face parte din site-ul Monumentelor Paleocreştine şi Bizantine din Tesalonic, aflându-se pe lista monumentelor din Patrimoniul mondial UNESCO din anul 1988.
Sursă: Viețile sfinților
