Negocierile indirecte de încetare a focului în Gaza, purtate la Doha, s-au încheiat, după două zile, cu o declaraţie comună a mediatorilor – Qatar, Egipt şi Statele Unite. Documentul ne încredinţează că discuţiile “au fost serioase, constructive şi purtate într-o atmosferă pozitivă”. Mai departe, aflăm ceea ce ştiam: America a prezentat o propunere “care reduce decalajele dintre părţi şi este în concordanţă cu principiile stabilite de preşedintele Biden la 31 mai şi cu Rezoluţia 2725 a Consiliului de Securitate”. Evident, sunt aproape identice. “Echipele tehnice vor continua să lucreze în următoarele zile la detaliile de implementare” etc. “Înalţi oficiali din Guvernele noastre se vor întâlni din nou la Cairo, înainte de sfîrşitul săptămânii viitoare”. Ce omite declaraţia comună este că propunerea americană nu se referă la două subiecte foarte sensibile – coridorul Philadelphia şi Netzarim.
În rest, declaraţia comună e susţinută de cele mai bune intenţii, citând o declaraţie de săptămâna trecută a liderilor american, qatarez şi egiptean: “Nu este timp de pierdut şi nici o scuză a vreuneia dintre părţi care să poată fi acceptată pentru a justifica o întârziere suplimentară. Este timpul să eliberăm ostaticii şi deţinuţii, să trecem la o încetare a focului şi să punem în aplicare acest accord”.
Numai că timpul în Orientul Mijlociu curge altfel. Ştiam asta în noaptea de 14 august când scriam, fără ezitare: “Cu toată determinarea mediatorilor, cu toate apelurile marilor puteri occidentale, sunt şanse puţine spre deloc ca acordul să fie parafat în această nouă rundă de negocieri”.
Nu trebuie să fii profet, ci doar să asculţi cu atenţie declaraţiile reprezentanţilor celor două părţi, ca să înţelegi că premierul Netanyahu nu poate opri războiul fără să pună stop şi carierei sale politice, iar liderului Hamas, Yahya Sinwar (foto), morţii din Gaza îi sunt chiar necesari, din raţiuni propagandistice.
Cu tot optimismul robust al mediatorilor, ne aflăm departe de parafarea unui acord de încetare a focului. Fie şi numai dacă ne gândim că, pentru a-şi da acordul, informaţiile ajung la Sinwar prin porumbei voiajori, fiindcă, de teama (justificată) a unui asasinat nu foloseşte mijloacele de comunicare moderne.
