De-a lungul vieții, celebrul JRR Tolkien a vorbit pe larg despre experiențele sale din timpul Primului Război Mondial și despre modul în care acestea au avut un efect profund asupra mentalului său, influențându-i inclusiv scrierea romanul său ce aparține literaturii de tip fantastic și atât de iubit astăzi, „Stăpânul inelelor – Lord of the Rings”.
„Poveștile – sincer, poveștile umane sunt întotdeauna despre un singur lucru – moartea. Inevitabilitatea morții”, a spus JRR Tolkien într-un documentar BBC din 1968, în timp ce încerca să explice despre ce era de fapt vorba în cartea sa fantastică.
Romanul, al cărui prim volum a fost publicat în urmă cu exact 70 de ani, la finele lui iulie 1954, a captivat cititorii încă din primele zile când a fost pus pe rafturile librărilor. „Stăpânul Inelelor”, cu construcția sa complicată a lumii și cu istoriile detaliate ale ținuturilor populate de spiriduși, hobbiți și vrăjitorii, amenințați de răuvoitorul Sauron, devenise, fără să știe nici măcar autorul, o piatră de temelie a genului fantastic.
În interviul oferit celor de la BBC, pentru a explica mai bine ce a vrut să spună prin povestea despre moarte, Tolkien a băgat mâna în buzunarul propriei jachete, și-a scos portofelul, iar din acesta o bucată tăiată din ziar. Apoi a citit cu voce tare acel articol, care cita din cartea „A Very Easy Death”, a lui Simone de Beauvoir, relatarea ei emoționantă din 1964 despre dorința mamei sale de a se agăța încă de viață, deși ghearele morții puseseră deja stăpânire pe ea.
„Nu există moarte naturală”, a citit el. „Nimic din ceea ce i se întâmplă unui om nu este niciodată firesc, din moment ce prezența lui pune lumea în discuție. Toți oamenii trebuie să moară: dar pentru fiecare om moartea lui este un accident și, chiar dacă el știe și consimte, o încălcare nejustificată” a vieții.
„Ei bine, s-ar putea să fiți de acord cu cuvintele sau nu”, a spus el. „Dar acestea sunt arcul-cheie al < Stăpânului Inelelor >”.
Spectrul morții a planat asupra vieții lui Tolkien încă de timpuriu și acele experiențe personale trăite i-au modelat profund modul în care el va vedea lumea, influențând temele pe care le va împărtăși tuturor după ce își va fi scris poveștile despre „Pământul de Mijloc”.
John Ronald Reuel Tolkien s-a născut în 1892 din doi părinți „extrem de britanici” și a trăit o bună bucată de timp în Africa de Sud, acolo unde familia s-a mutat, întrucât tatăl său a urmat o carieră în domeniul bancar.
Când avea trei ani, în timpul unei vizite în țara natală, tatăl său – care plănuise să li se alăture – a murit în mod neașteptat de febră reumatică. Fiind susținătorul de familie, moartea sa subită a dus la sărăcirea familiei. Mama lui, Mabel, a decis să rămână în Marea Britanie, stabilindu-se într-o cabană ieftină din satul Sarehole, lângă Birmingham.
Când Tolkien avea doar 12 ani, mama sa a fost diagnosticată cu diabet de tip 1. Cum insulina avea să fie descoperită abia în 1921, sfârșitul mamei a venit ca un verdict fatal. Mama lui Tolkien se convertise la catolicism la începutul secolului, iar când a murit la 14 noiembrie 1904, cei doi băieți orfani au fost lăsați în custodia unui preot, părintele Xavier Morgan, iar mai apoi cu o mătușă.
Întoarcerea lui în Anglia a fost „un fel de dublă întoarcere acasă, care a făcut ca efectul pajiștilor obișnuite englezești, al pauzelor rurale să fie extrem de important pentru mine”, avea să declare peste timp Tolkien pentru BBC.
Amestecul dintre mediul rural din zona înconjurătoare și zona industrializată din apropiere de Birmingham a continuat să influențeze puternic peisajele pe care le-a evocat mai târziu în „Stăpânul Inelelor”.
Harul său pentru descifrarea limbilor străine i-au adus performanța academică și i-au asigurat lui Tolkien un loc la Universitatea Oxford, acolo unde a studiat clasicii înainte de a trece la filologie. Când la finele lui iulie 1914 avea să izbucnească Primul Război Mondial, el a reușit să-și amâne înrolarea datorită studiilor sale. Dar la absolvirea din anul următor și confruntat cu o presiune socială crescândă din partea rudelor, s-a înrolat ca sublocotenent în regimentul Lancashire Fusiliers și trimis pe frontul de vest. Avea să urmeze o perioadă crâncenă a vieții sale.
Experiența crudelor bătălii din prima conflagrație mondială va fi de neuitat pentru autor. Batalionul lui Tolkien a ajuns la Somme la începutul lunii iulie 1916. Bătălia s-a dovedit a fi una dintre cele mai sângeroase din istoria omenirii. Oroarea brutală a războiului de tranșee pe care l-a îndurat acolo, cu noroiul, haosul și moartea lui, a lăsat o urmă de neșters asupra lui și a continuat să pătrundă adânc în scrisul său de mai târziu.
Doi dintre cei mai dragi prieteni ai săi își vor găsi sfârșitul pe Somme.
Câmpurile de luptă devastate de război din Franța și Belgia pot fi văzute în descrierile sale ale peisajului infernal și pustiu al Mordorului din „Stăpânul Inelelor”. Ecouri ale suferinței imense și măcelului la care a fost martor – provocate de noul război mecanizat – pot fi găsite în portretul său a mașinilor de război terifiante ale orcilor și a defrișării Pământului de Mijloc de către vrăjitorul corupt Saruman.
În mod similar, experiența lui Tolkien cu privire la camaraderia profundă formată între soldații care îndurau astfel de atrocități va fi adăugat cu siguranță un realism aparte legăturii neclintite dintre cei doi hobbiți de frunte din volumul „Stăpânul Inelelor”, nemuritorii Sam și Frodo.
