Primele alegeri libere din România postdecembristă au avut loc la 20 mai 1990. Ele au intrat în istorie deja ca fiind alegerile din „Duminica Orbului”, a șasea după Paști, cea care poartă numele evangheliei în care Isus Cristos vindecă un nevăzător.
Prin ironia destinului, dar și a istoriei, de ce nu, „Duminica Orbului” va fi marcată în 2024 de către Biserica Ortodoxă Română și de marea majoritate a creștinilor din această parte de lume pe 9 iunie.
Adică exact în ziua în care se deschide en-fanfare anul electoral 2024, cu comasarea alegerilor locale cu cele europarlamentare.
Alegerile din 20 mai 1990 au fost libere, dar și extrem de manipulate. Din acest punct de vedere, mai nimic nu s-a schimbat. Doar prezența la vot va fi cu totul diferită, fiindcă în urmă cu 34 de ani, milioane de români au stat ore întregi la coadă pentru a vota. Obișnuiți cu a-și pierde vremea la coadă pentru cele ale gurii, la 20 mai 1990 românii au mers să voteze într-o manieră care nu se va mai repeta cel mai probabil niciodată în istorie.
Atunci, aproape 86% dintre românii cu drept de vot au mers să-și exercite voința politică. Marea majoritate au ținut cont atunci de îndemnuri precum „Noi muncim, nu gândim” sau „Afară cu intelectualii din țară”. S-a auzit, ce-i drept și ceva de genul „Cine a stat cinci ani la ruși, nu poate gândi ca Bush”, dar lozinca asta a fost schimbată tot de Ion Iliescu, e drept, 30 de ani mai târziu. Cu ceva de genul „Cine a stat cinci ani la ruși, chiar poate gândi ca Bush!”.
Per total, primul președinte din epoca postcomunistă a fost tot un comunist, Ion Iliescu, din partea Fronstului Salvării Naționale (FSN), care a câștigat alegerile cu un procent ce nu va mai fi egalat, 85,07%. De notat că Ion Iliescu devenise președintele FSN pe 7 aprilie, iar în primele zile ale lunii ianuarie, același Iliescu anunța că noua formațiune ce preluase puterea după căderea regimului lui Nicolae Ceaușescu nu va candida la „primele alegeri libere”, cum fuseseră deja numite.
Contracandidații lui Ion Iliescu, liberalul Radu Câmpeanu și țărănistul Ion Rațiu, reveniseră din exil crezând că vor reuși să-i convingă pe români să creadă iar „în partidele istorice” ale țării. Nu a fost cazul, iar azi PNȚCD mai există doar pe hârtie, în timp ce liberalii au devenit „partenerul de joacă favorit” al urmașilor feseniștilor, cei din PSD.
Chiar și așa, acuzați că nu au „mâncat salam cu soia” și că nu au trăit în lumea comunismului original al lui Ceaușescu (de parcă li s-ar fi permis vreodată așa ceva!), Câmpeanu și Rațiu au obținut împreună peste două milioane de voturi la 20 mai 1990.
Mai exact, liberalul Radu Câmpeanu – 1.529.188 de voturi, adică 10, 64% dintre voturi exprimate, iar Ion Rațiu, PNȚCD – 617.007 voturi, adică 4,29% dintre opțiunile valabil exprimate.
În Parlamentul bicameral al țării, FSN intra cu peste 66% dintre voturi, atât în Cameră, cât și în Senat. O nouă formațiune politică, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, obținea peste șapte procente, în ambele Camere, în timp ce PNL se plasa pe locul al treilea.
De remarcat că Ion Rațiu va fi reușit personal un scor „bestial”, dacă ne uităm la cifrele cu care PNȚCD a intrat atunci în Cameră – 2,62% și în Senat – 2,5%.
Cu cele 12.232.498 de voturi obținute în favoarea sa, Ion Iliescu rămâne până azi un veritabil recordmen în materie. Ca să vă faceți o idee, Emil Constantinescu a câștigat alegerile din 1996, la 17 noiembrie, după al doilea tur de scrutin, cu puțin peste șapte milioane de voturi (marele rival, Ion Iliescu, obținând aproape șase milioane).
La 12 decembrie 2004, Traian Băsescu a câștigat alegerile în fața lui Adrian Năstase cu puțin peste cinci milioane de voturi valabile. În decembrie 2009 va obține 5.277.068 în fața lui Mircea Geoană, cel care s-a crezut învingător pentru o singură noapte.
În noiembrie 20014, fostul primar al Sibiului, Klaus Iohannis obținea la prezidențiale 6.288.769 de voturi, devansându-l pe liderul PSD, Victor Ponta cu peste 1.200.000 de voturi.
Apoi, în noiembrie 2019, același Klaus Iohannis a obținut 6.509.315 voturi, în timp ce contracandidatul său, Viorica Dăncilă, liderul PSD din epocă, doar 3.339.922.
Să-i dăm „Cezarului ce e al Cezarului”, adică lui Ion Iliescu. În primăvara lui 1990, primele cuvinte rostite de către primul preşedinte al României anticomuniste, în cadrul Conferinţei Naţionale a FSN, au fost următoarele: „A-ţi fi mai puţin frică de omul de lângă tine, de ziua de mâine, a-ţi fi mai puţin frică pentru viitorul copilului tău, pentru viitorul ţării tale. Toate acestea reprezintă paşi spre libertate”. Cine mai are însă timp de filosofii politice după 34 de ani?!
