Românul are un talent aparte: să-și plângă de milă cu o poftă demnă de Oscar. „Vai, suntem o țară de lumea a treia!”, „Ne-a distrus UE!”, „E mai bine în Rusia, măcar acolo au tradiții!”. Serios?
Hai să tragem aer în piept și să ne uităm puțin la fapte. Cifrele. Nu emoțiile. Nu bârfele de pe TikTok. Nu vrăjeala de la câte-o conferință conspiraționistă cu drapelul Daciei în spate.
Salariul mediu brut în România?
Conform CEICdata.com: 1.950 de dolari pe lună. Da, ai citit bine. Nu lei, dolari. Asta ne pune umăr la umăr cu Letonia și Polonia. Doar puțin sub Cehia, care ne bate cu vreo 100 de euro lunar.
Și acum ține-te bine:
- Suntem peste Ungaria (1.885 USD).
- Peste Grecia (1.820 USD).
- Peste Slovacia (1.750 USD).
- Peste Croația (1.700 USD).
- Clar peste Portugalia (1.440 USD).
- Și da, chiar și peste Japonia, care trăiește un colaps economic demn de documentare – 1.880 USD lunar acolo.
Să nu uităm ce zic „patrioții” noștri când visează o Românie care „să nu mai fie colonie”. Adică să ieșim din UE și NATO și să ne întoarcem, eventual, cu spatele la Occident. Bravo, mă! Și să mergem… unde? În Asia? În spațiul ex-sovietic? Hai să vedem cum ar arăta „raiul” fără Bruxelles:
- China: 1.390 USD
- Serbia: 1.340 USD
- Rusia: 1.300 USD (fix cât Bulgaria, dar cu război)
- Moldova: 802 USD
- Georgia: 758 USD
- Belarus: 700 USD
- Armenia: 690 USD
- Azerbaidjan: 594 USD
- Ucraina: 521 USD
Așadar, dacă nu eram în UE și NATO, cu 1 milion de oameni care trag de greu în mediul privat, eram acum la nivel de… Vietnam. Sau Republica Moldova. Și nu e nicio glumă aici.
Și dacă tot vorbim de alternative, hai să ne uităm și spre America Latină, un alt fetiș al celor care detestă globalismul:
- Mexic: 908 USD
- Brazilia: 590 USD
- Thailanda: 440 USD
- Vietnam: 339 USD
Și atunci de ce tot plângem?
Pentru că, da, suntem o țară cu contraste. Salariul mediu sună bine, dar îl câștigă în mare parte IT-iștii, corporatiștii, specialiștii în domenii de nișă. Restul României? Are probleme. Infrastructura e la pământ pe alocuri, spitalele sunt cum sunt, iar educația… ei bine, dacă scoți Bucureștiul și Clujul din ecuație, rămâne cam pustiu.
Dar asta nu înseamnă că România e o rușine globală. Ba din contră.
Cu un nivel mediu de IQ rezonabil, cu o masă critică de oameni educați care NU s-au cărat din țară și încă mai construiesc chestii serioase aici, România s-a ridicat.
Avem un PIB pe cap de locuitor care nu mai e chiar de râs. Exportăm soft, servicii, inginerie, nu doar sparanghel și mărar. Și da, dacă stai să asculți doar pe cei care urlă că „ne-a furat Soros” sau că „globaliștii ne vor sclavi”, atunci sigur că o să vezi apocalipsă peste tot.
Concluzia? O întrebarea grea:
Ce-ar fi să schimbăm placa și să ne uităm puțin mai atent în jur? Nu să aplaudăm când merge rău, ci să învățăm să prețuim când merge bine. Nu perfect, dar mai bine ca-n Bulgaria, Serbia sau Rusia.
Și-acum întrebarea care ar trebui să înțepe:
Dacă România e atât de „colonizată” și „umilită de Vest”, cum de suntem lideri regionali în venituri și calitate a vieții? Nu cumva tocmai Vestul ne-a salvat de la prăbușirea în stil Belarus?
Hai, vorbim…
