România ocupă, din nou, ultimul loc în Uniunea Europeană în privința investițiilor guvernamentale în cercetare și dezvoltare. Conform celor mai recente date publicate de Eurostat pentru anul 2024, statul român a alocat doar 19,1 euro pe cap de locuitor pentru acest sector strategic – mai puțin de jumătate față de Bulgaria și de aproape 40 de ori mai puțin decât liderul european, Luxemburg.
România, la coada Europei la cercetare: doar 19,1 euro pe persoană
În 2024, alocările bugetare guvernamentale pentru cercetare-dezvoltare (cunoscut sub acronimul GBARD) în Uniunea Europeană au totalizat 127,9 miliarde de euro, adică 0,71% din PIB-ul comunitar. Media pe cap de locuitor a fost de 284,7 euro, ceea ce indică o creștere substanțială față de 2014, când se înregistra o medie de 181,3 euro/persoană. Cu toate acestea, România rămâne complet deconectată de la acest trend pozitiv, alocând de peste 14 ori mai puțin decât media europeană și ocupând fără drept de apel ultimul loc în clasament.
Prin comparație, vecinii bulgari au alocat 38,3 euro pe cap de locuitor, în timp ce Ungaria a urcat la 58,7 euro. De partea cealaltă a clasamentului, Luxemburg a investit 759,2 euro pe persoană, urmat de Danemarca (586,8 euro) și Țările de Jos (542,7 euro). Practic, România se află nu doar în afara plutonului european, ci pare prinsă într-o cursă înapoi, în care inovația, cercetarea și educația științifică nu mai sunt deloc priorități.
Restul Europei accelerează, România frânează: investițiile în cercetare cresc peste tot, mai puțin la noi
Datele Eurostat arată clar că, în perioada 2014–2024, toate guvernele din UE au crescut investițiile în cercetare-dezvoltare. Letonia a înregistrat un salt spectaculos de +313% (de la 19,1 € la 78,9 € per capita), Slovenia a crescut cu +252%, iar Lituania cu +197%. Aceste state demonstrează că o viziune coerentă poate transforma rapid peisajul cercetării naționale.
România, în schimb, a rămas departe de orice trend progresist. Fără un plan strategic, fără sprijin real din partea Guvernului și fără o viziune care să lege cercetarea de dezvoltarea economică, țara noastră a continuat să considere acest sector drept „opțional” – o alegere costisitoare pe termen lung, care ne îndepărtează de inovație, digitalizare și competitivitate internațională. Într-o eră a inteligenței artificiale, explorării spațiale și transformării industriale, România își condamnă generațiile viitoare la subdezvoltare științifică.
Unde se duc banii în UE? Prioritățile cercetării europene: sănătate, industrie și educație
Potrivit Eurostat, în 2024, cele mai mari sume alocate din GBARD (35,7%) au fost direcționate către progresul general al cunoașterii, în special prin fondurile universitare generale publice (GUF). Acestea sunt esențiale pentru susținerea activității instituțiilor publice de învățământ superior și pentru stimularea cercetării universitare. Alte 16,6% din fonduri au vizat cercetarea științifică din alte surse decât GUF, iar 9,4% au fost alocate producției industriale și tehnologiilor emergente.
Sectorul sănătății a primit 7% din total, în timp ce explorarea și exploatarea spațiului a fost susținută cu 6,1% din buget. Aceste direcții arată o UE preocupată de probleme reale, de viitor, de sustenabilitate și progres. În România însă, lipsa de investiții în aceste domenii echivalează cu o lipsă de strategie și, mai grav, cu o lipsă de interes față de propria dezvoltare.
