S-a mutat linia frontului cu 1500 de kilometri mai aproape de Moscova. Nu e glumă, nu e “analiză la televizor cu grafice” – e realitatea rece, confirmată de însuși Trump: trupe americane în Ucraina. Kremlinul a înțeles atunci, în clipa aia, că s-a terminat jocul. Pentru Putin a fost umilința supremă, echivalentul unei execuții publice.
Textele și explicațiile pe care le citez aici sunt scrise de Andrei Caramitru pe Facebook. Omul le spune pe șleau de luni bune și, evident, a fost înjurat de toate slugile Moscovei – de la AUR la Călin Georgescu, de la Șoșoacă la rezerviștii înfipți prin sistem. Ei bine, acum realitatea îl confirmă punct cu punct.
Hai să punem pe masă faptele:
Patru rafinării rusești – Lukoil Volgograd, Rosneft Ryazan, Rosneft Novokuybyshevsk, Rosneft Saratov – au sărit în aer. Nu câteva rezervoare, nu o avarie tehnică. O bucată serioasă din capacitatea de rafinare a Rusiei e out. Aproape 15%. Catastrofă industrială.
Conducta Drujba, arteră vitală pentru petrolul rusesc spre Europa, făcută praf. Slovacia afectată, dar mai ales Ungaria – care depinde enorm de acest flux. Orbán e terminat energetic. Gata cu “independența” lui față de Bruxelles.
Rețeaua Sor din Moldova, prin care Moscova finanța și manipula partide prorus (și unde aveau contact direct Simion, AUR, cegeu), a fost pusă sub sancțiuni americane la inițiativa lui Rubio. Coordonat, CCR-ul de la Chișinău a interzis aceleași grupări să participe la alegeri. Jocul e clar.
Vedeți tabloul? 1 și 2 nu se făceau fără ok de la Washington și Bruxelles. 3 vine direct de la Casa Albă. Totul e aliniat. Exact cum scrie Caramitru: SUA și UE au bătut palma și joacă acum în forță.
Și cine urlă contra aici, la noi? Aceiași proști utili: George Simion, cu discursul lui de bodegă despre “românii adevărați”; Diana Șoșoacă, care face show de circ cu portavocea, dar care e plătită pe sub masă să fie portavocea Moscovei; Călin Georgescu, păpușa ieftină ridicată la rang de “intelectual al suveraniștilor”; Dogaru și alți rezerviști, care urlă la televiziuni obscure că “România e vândută”. Nu, băieți, România nu e vândută. România tocmai e salvată de la a fi următoarea victimă.
Între timp, Rusia e pe butuci. E prinsă în menghină: ori intră în faliment și se dezintegrează, ori acceptă să vadă trupe americane în Donbas. Dacă SUA își pune o bază militară acolo, e dominanta strategică pe sute de ani. Șah mat. Și asta fără ca Putin să aibă măcar scuza unei “escaladări cu NATO”. L-au fiert ca pe broască, încet, până nu mai are cum să sară din oală.
În paralel, și în America s-a dat marea luptă. Caramitru o explică excelent: după alegerile trecute, Trump părea mort politic. Dar a apărut “Dark MAGA” – miliardarii din tech, cu Thiel și Musk în frunte, împreună cu Vance și Tulsi. Ăștia au încercat să-l facă marionetă, să-l folosească și după să-l arunce la gunoi, pregătind o dictatură globală. Numai că istoria are o regulă de fier: niciun oligarh nu controlează președintele. Niciodată. Trump i-a lăsat să creadă că sunt puternici, apoi le-a tras scaunul de sub fund. Musk out, Vance un simplu decor, iar Rubio a ajuns cu ambele mâini pe manetele Americii – la Externe și la Securitate. De la Kissinger nu a mai existat așa ceva.
Și ce-a urmat? Exact ce vedem acum: sancțiuni zdrobitoare pe Rusia, bombardamente pe Iran, rețeaua Moscovei din Moldova pulverizată. Ieri Trump apărea prietenos cu Zelensky și cu europenii – pentru că jocul e clar. Vestul are acum toate butoanele în mână.
Și atunci, întreb: ce fac auristii și cegeii la București? Ce fac rezerviștii care au susținut prostia suveranistă? Cât mai mimează că nu pricep nimic? Pentru că situația lor e fix ca a lui Dragnea: s-a pozat 10 secunde cu Trump, a urlat la PSD “gata, suntem safe în Washington”, și după a ajuns în pușcărie. Așa și voi – doar că de data asta ați compromis țara întreagă cu delirul vostru.
România n-are nevoie de gargară “patriotică” de bodegă, are nevoie de luciditate și alianțe tari cu Vestul. Cine nu pricepe asta e trădător sau prost. Ori ambele.
Așa că, Simion, Șoșoacă, Georgescu, Dogaru și toți ceilalți: puneți mâna pe manualul de istorie și recitiți. Nu mai e vorba de “dacă pierdeți”, e vorba că deja ați pierdut. Jocul s-a închis. Game over.
