23.6 C
București
sâmbătă, 13 iulie, 2024
Google search engine
EDITORIALOpiniiSă ne fie rușine!

Să ne fie rușine!

În urmă cu 4 luni, pe 12 martie, Președintele Klaus Iohannis, într-un nefiresc puseu de hărnicie a ieșit public și și-a anunțat candidatura pentru conducerea NATO. Ceea ce până atunci era doar un titlu de gazetă occidentală (cu parfum de SIE), de la acel moment a devenit o miză diplomatică pentru România, după cum singur declara Klaus Iohannis: „Îmi asum această candidatură în numele României cu toată responsabilitatea, iar această decizie are la bază performanța României, experiența acumulată pe parcursul celor două mandate de Președinte al României, înțelegerea profundă a provocărilor cu care se confruntă NATO, Europa, și în special regiunea noastră, și angajamentul meu ferm față de valorile și obiectivele fundamentale ale NATO.”


Cu un meniu de intenții subțire, fără să se consulte cu nimeni, fără un mandat clar din partea nimănui, președintele a angajat România într-o aventură diplomatică care a amuțit pe toată lumea!

Anunța nici mai mult nici mai puțin reforma NATO:

„NATO are nevoie, la rândul său, de o reînnoire a perspectivei asupra misiunii sale.”
Și astfel, Klaus Iohannis s-a autoproclamat garantul reînnoirii. Cu acest gând măreț în minte a decolat spre SUA.  După o bilaterală cât o pauză de publicitate cu președintele Biden (deși SUA anunțaseră deja că-l susțin pe Rutte, alături de Franța și Germania) al nostru, cu încăpățânarea-i deja proverbială, îi dădea înainte și declara pe pământ american:
„Şi acest punct a fost atins (al candidaturii pentru funcția de secretar general al NATO, n.red) şi împreună am decis să continuăm dialogul”.


Una dintre condițiile de continuare a dialogului părea că are și un preț. Cam de 1 miliard de dolari. Cedarea unui sistem Patriot Ucrainei. Iohannis s-a mulțumit atunci să ne spună că se va întoarce în țară și va convoca o ședința CSAT pentru asta! Doar că nu a fost așa. De întors s-a întors, dar nu a convocat nimic. A tărăgănat cât a putut. Sub o aparentă procastinare, explicată natural și de lenea specifică personajului, a lăsat timpul să treacă și norii negri să se adune asupra imaginii României. Fără aliați de calibru, România părea că plutește în derivă, prin apele diplomației. Titluri din ce în ce mai alarmiste apăreau în presă occidentală și presiuni din ce în ce mai directe pentru retragerea unei candidaturi evident sortită eșecului. Toată lumea vedea penibilul, mai puțin penibilul de la Cotroceni. 


Dar, în lipsa lui de tact, Klaus Iohannis a mai făcut ceva în dauna României. A băgat cele două probleme diferite, una de interes național, cealaltă de interes personal, sub aceeași cupolă instituțională a CSAT-ului. Asta alimentează consistent ideea că după întoarcerea din SUA nu a făcut nimic altceva decât să negocieze cedarea sistemului Patriot în schimbul unor  favoruri personale. Ce altă explicație să găsești pentru lentoarea în luarea unei decizii, la solicitarea partenerului strategic? Și-n această lungă lună de tăcere, nu poți să nu te întrebi, a pulverizat Iohannis relații esențiale pentru noi? A șantajat Iohannis parteneri strategi în disperarea de a-și asigura un exit din țara asta? S-a jucat cu  PATRIOTUL și cu credibilitatea țării, la final de mandat? Și chiar și așa, a obținut ceva Klaus Iohannis până la urmă? 


Nu știm! Nu ni se spune nimic! Cum mai nimic nu ni s-a spus nici după această ședința CSAT. Este absolut scandalos ce s-a întâmplat la Cotroceni! Niște băieți pe care noi chipurile i-am votat să ne reprezinte interesele, s-au strâns într-o încăpere și au decis să doneze 1 miliard de dolari în numele nostru! Și nimeni nu s-a obosit să ne înștiințeze de nimic. Nimeni nu și-a asumat public niciun fel de comunicare cu noi, poporul plătitor! Ni s-a aruncat în scârbă un comunicat sec, din care fiecare înțelege ce vrea! 


Ca și din aventura lui Klaus la NATO! Prin același comunicat ni se transmite: 
„Totodată, în ședința CSAT, Președintele României a informat că i-a anunțat pe aliații din cadrul NATO, la sfârșitul săptămânii trecute, asupra retragerii candidaturii sale pentru funcția de Secretar General al Organizației!”


Așadar, după ce s-a angajat să candideze în numele României și al românilor, Iohannis ne spune, între paranteze,  că o decizie a fost luată în urmă cu o săptămână, că a și fost transmisă aliaților, dar că nu s-a mai obosit să ne spună și nouă! Disprețul pe care omul acesta ni-l arată, celor care îi plătim de 10 ani salarii, case, masă, protocol, avioane, vacanțe, hobby-uri, mofturi este uluitor. 


Din păcate, povestea asta, dincolo de dedesubturi și de mize ascunse, ne arată, încă o dată, un lucru simplu. Faptul că singurii pe care Iohannis a reușit să-i prostească, în toți acești ani amari, au fost românii. Ceilalți l-au trimis la plimbare!

Să ne fie rușine! Căci lui cu siguranță nu-i este!

Ionuț Cristache
Ionuț Cristachehttp://canal33.ro
Jurnalist rafinat și incisiv, efervescent și provocator, abordează curajos și nu de puține ori ironic actualitatea politică și socială. Traduce mecanismele ascunse cunoașterii comune, pune realități în perspective diferite și nu se fereşte să ridice la plasă mingi fierbinți partenerilor săi de dialog. A fost vârf de lance în emisiunile de dezbatere politică la Antena 3, TVR și Evenimentul zilei, iar în prezent este jurnalist la Prima News și gazda celei mai noi producții a Postului Canal 33 HD "E Adevărat? cu Ionuț Cristache" - emisiune online săptămânală difuzată live în fiecare luni la ora 19:00 pe Canalul de YouTube al postului Canal 33 HD.
RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments