Prăznuit de Biserica Ortodoxă pe 14 noiembrie, Sfântul Filip a fost unul dintre primii apostoli ai lui Iisus și a jucat un rol important în răspândirea credinței creștine, mai ales în regiunile din Asia Mică și Grecia. Prin viața sa exemplară și mărturisirea sa fermă, el a contribuit la răspândirea învățăturilor lui Hristos.
Sfântul Apostol Filip este unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Iisus Hristos, cunoscut pentru devotamentul său și pentru propăvăduirea Lui Hristos.
Sfântul Apostol Filip s-a născut în Betsaida, un mic oraș pescăresc de pe malul Mării Galileii, fiind de aceeași obârșie cu alți doi apostoli cunoscuți, Petru și Andrei. Ca și aceștia, Filip a fost atras de propovăduirea lui Ioan Botezătorul, care pregătea calea pentru venirea Mântuitorului. Mai târziu, când Iisus a început să-i cheme pe primii săi ucenici, Filip a răspuns cu credință și a decis să Îl urmeze pe Hristos fără ezitare.
În Evanghelia după Ioan, Filip apare ca un apostol deschis și dornic de a împărtăși credința sa. El este cel care îl aduce pe prietenul său, Natanail (Bartolomeu) la Iisus, spunându-i: „Am aflat pe Cel despre care au scris Moise, în Lege, și prorocii: pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret”.
Sfântul Filip a jucat un rol activ în răspândirea mesajului Evangheliei, participând la misiunile apostolice alături de ceilalți ucenici. În Sfânta Scriptură, el este amintit și în momentul în care Iisus îi pune o întrebare legată de hrănirea mulțimii care venise să asculte predica: „De unde vom cumpăra pâine ca să mănânce aceștia?” (Ioan 6:5). Întrebarea Mântuitorului a avut ca scop testarea credinței lui Filip și a celorlalți ucenici, iar acest moment este cunoscut ca începutul minunii înmulțirii pâinilor și peștilor, simbolizând grija lui Dumnezeu pentru toți oamenii.
După Înălțarea Domnului și Pogorârea Duhului Sfânt, Apostolul Filip împreună cu Sfântul Apostol Vartolomeu au mers în Siria și în Asia, unde au propovăduit cuvântului lui Dumnezeu. În călătoriile lor ua convertit multe persoane la creștinism, realizând minuni și răspândind vestea Evangheliei. Se spune că au avut curajul de a înfrunta autoritățile păgâne și preoții idolatri, explicându-le învățătura despre unicul Dumnezeu și despre viața veșnică oferită prin Hristos.
În Asia alături de Ioan Cuvântatorul de Dumnezeu, ucenicul lui Hristos, au intrat în cetatea Ierapole a Frigiei care era plină de idoli. Acolo era o viperă pe care locuitorii Ierapolei o cinsteau ca pe o zeiță și o țineau închisă într-o capistea zidită special pentru ea, aducându-i multe feluri de jertfe și hrană.
Cu ajutorul Sfântului Ioan Cuvântatorul de Dumnezeu, și cu puterea lui Dumnezeu Sfinții au biruit vipera, înjunghiind-o cu rugăciunea ca și cum ar fi fost o suliță, și au omorât-o.
Sfinții se sârguiau să izgonească din cetate închinarea la idoli și se osteneau zi si noapte să predice cuvântul, să-i învețe, povățuiască și să-i aducă pe calea dreptatii pe cei rătăciți.
În cetatea aceea era un om, Stahie, iar acela era orb de 40 de ani. Sfinții Apostoli i-au deschis ochii cei trupesti cu rugaciunea, iar prin propovăduirea lui Hristos i-au luminat și ochii cei sufletești. Vestea s-a împrăștiat în toata cetatea și oamenii veneau la casa lui Stahie, unde Sfinții Apostoli îi învățau credința în Iisus Hristos pe cei neputincioși, pe care îi tămăduiau prin rugăciune, izgonind diavolii din oameni.
Antipatul cetății avea o femeie, Nicanora, care fusese mușcată de un șarpe și zăcea bolnavă, aproape moartă. Nefiind bărbatul ei acasă, a poruncit slugilor s-o ducă la dânșii, Femeia a fost vindecată de mușcătura șarpelui, dar și de diavoleasca vătămare de suflet, și pe loc a început să creadă în Hristos. Auzind asta, antipatul, mâniat, a poruncit ca apostolii să fie prinși și aruncati în temniță, apoi i-a osândit la răstignire.
Furioși că le-a ucis vipera la care se închinau, oamenii l-au legat pe Sfântul Apostol Filip cu o funie si, spânzurându-1 de un lemn în preajma ușii capistei vipere, l-au răstignit cu capul în jos, batjocorindu-l și lovindu-l cu pietre.
Dar când l-au răstignit pe Sfântul Vartolomeu s-a facut mare cutremur, încât pământul, deschizându-se, a înghitit pe antipat și pe toți slujitorii viperei, împreună cu muțtime de popor necredincios. Văzând aceasta, toți credinciosii și necredincioșii si au strigat către Sfinții Apostoli să-i miluiasca si se rugau să nu-i înghită pământul de vii. Și au dezlegat pe Vartolomeu. Pe Filip n-au putut să-1 dezlege îndată, iar acesta și-a dat sufletul rugându-se pentru necredincioși.
Vartolomeu a îngropat cu cinste trupul Sfântului Filip, iar în locul unde a curs sângele lui, după trei zile a crescut viță de vie.
În iconografie, Sfântul Filip este reprezentat cu un sul în mână, simbol al învățăturilor sale, și este văzut ca un sfânt protector al celor care călătoresc, al misionarilor și al celor care au nevoie de curaj întru credință.
Sărbătorirea Sfântului Apostol Filip, pe 14 noiembrie, are o semnificație deosebită pentru credincioși, fiind o pregătire pentru Postul Crăciunului, care începe în mod tradițional a doua zi, pe 15 noiembrie. Această zi este un prilej de rugăciune și de aducere aminte a vieții apostolilor care au răspândit Evanghelia și au pus bazele credinței creștine.
