Două mesaje au fost vizibile și audibile în campania de prim tur: votul util se impune de la început și nu vota Simion că votezi Ciolacu. Drept urmare, cei mai mulți s-au conformat.
Campania a început cu un val mare de indeciși, cei care stăteau sub semnul „nu știu cu cine să votez”. Indecișii sunt cei care nu se încolonează constant și statornic. Nu sunt ab initio votanți PSD sau PNL sau USR sau alte acronime.
Indecișii încearcă un vot analitic, în funcție de propriile valori și ierarhii, care și acestea se mai schimbă în raport cu experiențele personale căpătate odată cu vârsta. Cred însă că a existat, există și va exista un bazin mare, cantitativ, de votanți anti-PSD, orientat mereu către zonele care își declarau distanța față de partidul lui Ion Iliescu.
Nu pentru că au neapărat o problemă cu ideologia de stânga, ci pentru că partidul e văzut vinovat de multe rele și întârzieri istorice în parcursul de după 1990. Unii dintre ei au mai făcut câte o abatere când li s-a forțat mâna, cum a fost în mult pomenita finală Iliescu-Vadim. În rest, s-au ținut cât mai departe.
Aceasta a fost întrebarea: ce să votăm, că nu avem cu cine. Ciolacu e PSD. Ciucă și PNL, care guvernau și la momentul votului cu PSD, erau tot în aceeași plută. Pe Simion îl vrea PSD pentru binele PSD (nu a fost să fie). Mircea Geoană, fost PSD, Cristian Diaconescu, fost PSD, Ana Birchal, fostă PSD. Toți, prin funcții avute, aparținând sistemului împotriva căruia s-a votat.
Dintre ei, doamna Lasconi nu are un trecut similar. Până a fi primar, nicio legătură profesională cu sistemul. Dar chiar și așa nu a fost o soluție îmbrățișată de indeciși „de drag” și trag ceva speranță că poate a înțeles mesajul. Cred că cei mai mulți din bula mea mare au spus simplu, înainte de duminica lebedei negre: votez Lasconi, să nu intre Simion și să nu îi fac jocul lui Ciolacu. Așa că nu e în finală pentru că ar fi „o valoare”, ci pentru că s-a gândit util. Unii, pregătiți să își voteze favoritul, au renunțat ținând cont chiar de sfaturile candidaților: nu lăsa pe turul II ce poți face în turul I.
Curentul suveranist e demult pe val. Altfel, nu ar fi fost AUR și doamna Șosoacă, cu nuanţele care îi separă. Nu sunt sigură că cei care se consideră suveraniști chiar știu ce înseamnă. Pentru unii probabil termenul se reduce la „iubirea de țară”, sentiment altfel respectabil, și la ura față de actualul sistem politic și de stat, sentiment altfel justificat.
Din păcate însă, sunt combătuți infantil, cu șabloane de tipul „anti-europeni”, „putiniști”, „șoșocari” și altele, care mai degrabă îi înfurie mai tare, le creează și mai mult certitudini și atitudini de beton și fac posibilă înmulțirea lor.
Totuși, electoratul a ținut cont și de cel de-al doilea sfat: nu votați Simion. Și nu prea au votat, cu toate eforturile depuse și de PSD (cred că acum strategii își plâng de milă, cu voturile date lui Simion, dl Ciolacu nu mai rata podiumul).
Dar ce nu s-a citit bine, de la case de sondare, media, analişti, partide și alte entități care formează statul, a fost că suveranismul nu moare pentru că nu votezi Simion, ci se transformă, vorba cântecului. În același timp, s-a tot discutat că e timpul unui independent. Și nu puțini au candidat sub acest sceptru. Și da, uite că a fost adevărat, s-a votat un independent.
Semne multe, prost citite. Sau o mare de analfabeți funcțional, aroganți pe deasupra.
