Sfinții 40 de Mucenici sunt prăznuiți de Biserica Ortodoxă, în fiecare an, pe data de 9 martie. Sfinții 40 de Mucenici erau soldați creștini și făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia. Aceștia nu erau doar romani de origine, ci și greci, amestecați cu armeni.
Cei patruzeci de mucenici au trăit în vremea necredinciosului împărat Liciniu (308-324). În acea vreme creștinii erau prigoniți și li se poruncea să aducă jertfă idolilor. În în Sevastia, cetatea Armeniei, era un voievod, Agricolae, cu oaste, iar printe aceștia se aflau patruzeci de ostași romani greci, armeni, nebiruiți în războaie, care slujeau în dregătoria ostășească, dar aveau dreapta credință în Hristos Dumnezeu.
Deşi erau de obârşie din diferite locuri, făceau parte din aceeaşi ceată ostăşească. Pentru că mărturiseau credinţa în Hristos, ei au fost prinşi şi au fost duşi spre cercetare, căci aflând despre credința lor, Agricola, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Deoarece au refuzat, au fost intemnițați timp de opt zile și bătuți cu pietre, însă au fost întăriți în dreapta lor credință. Și nelăsându-se înduplecaţi să jertfească idolilor, când au fost loviţi cu pietre peste faţă şi peste gură, pietrele în loc să-i atingă pe ei, se întorceau şi îi loveau înapoi pe cei ce le aruncau.
Apoi au fost osândiţi, în vreme de iarnă, să petreacă toată noaptea în mijlocul unui lac înghețat, care se găsea în apropierea Sevastiei, iar împrejur au pus ostași și pe străjerul temniței ca să-i păzească pe mucenici. Pe când se găseau în mijlocul apei, la miezul noptii, unul dintre cei 40 de mucenici, care iubea mai mult viaţa, a ieșit din apă din cauza gerului și a alergat la feredeu (o baie caldă) din apropiere, pus de cei ce slujeau idolilor. Însă de îndată ce a fost atins de căldură, omul s-a topit cu totul.
Cei rămași să îndure gerul s-au rugat la Mântuitorul să le ușureze sarcina. Rugându-se ei, în ceasul al treilea din noapte s-a pogorât asupra lor o lumină ca soarele, caldă, care a izgonit gerul, încălzit apa și a topit gheața lacului.
Ostașii care străjuiau fuseseră cuprinși de somn, numai străjerul temniței nu dormea. El, auzind pe sfinți rugându-se lui Dumnezeu, cugeta în sine cum cel ce scăpase la feredeu s-a topit îndată ca ceară de căldură, iar ceilalți, petrecând în ger atât de mare, sunt încă vii.
Și, căutând către dânșii, a văzut o lumină strălucindu-i. A ridicat ochii să vadă de unde vine spre dânșii acea lumină și a văzut atunci cum cădeau din cer, spre capetele sfinților, niște cununi prealuminoase. Și cugeta, zicând în sine: „Nu sunt patruzeci de oameni care pătimesc? Pentru ce cununa a patruzecea nu se pogoară peste nimeni?
Și atunci, văzând în noapte pe sfinţi înconjuraţi de lumină şi cununi, pogorându-se din cer asupra fiecăruia dintre ei, mărturisindu-și credința în Dumnezeu, a intrat laolaltă cu sfinţii în lac şi l-a înlocuit pe cel plecat.
Iar când s-a făcut ziuă, sfinţii care erau leşinaţi, de abia se mai vedeau suflând. Atunci li s-au frânt fluierele picioarelor. După ce sfinţilor li s-au zdrobit fluierele picioarelor, ei şi-au dat sufletele în mâna lui Dumnezeu. Iar slujitorii tiranului aducând nişte căruţe şi încărcând în ele sfintele lor trupuri le-au pornit către ţărmul unui râu, care trecea prin apropiere.
După ce i-au dus la locul cel de ardere, aproape fiind de râu, ostașii au adus o mulțime de vreascuri și de lemne și au făcut un stog foarte mare și, punând pe ele trupurile mucenicilor, le-au aprins. După ce a ars stogul acela, au rămas doar oasele sfinților. Și au zis între dânșii tiranii: „De vom lăsa așa oasele acestea, le vor lua creștinii și vor umple toată lumea cu dânsele, împărțindu-le spre pomenirea lor. Deci să le aruncăm în râu ca nici praful lor să nu rămână!” Atunci au aruncat rămășițele de la moaștele sfinților în râu, spre pierderea desăvârșită a pomenirii mucenicilor.
Dar acolo, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, s-au strâns cu toate laolaltă într-o surpătură, de unde fiind scoase de mâinile creştinilor, ne-au fost dăruite nouă ca o bogăţie de neînstrăinat.
Cei patruzeci de Sfinti Mucenici sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domitian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton, Aglaie.
Surse: doxologia.ro, crestinortodox.ro
