Numiţi în Calendarul popular Sfinţii Mărunţi (ce păzesc coacerea lanurilor de grâu), cei patru Sfinţi creştini sărbătoriți în zilele de 10,11,12 și 14 iunie sunt: Sfântul mucenic Timofte cunoscut ca Timotei, Sfântul apostol Vartolomeu, preacuviosul Onufrie cel Mare și Sfântul Proroc Elisei.
În tradiţia populară se spunea că vara începe 10 iunie. La începutul verii, între 10 și 14, încă dinainte de trecerea la calendarul gregorian erau ținute cu sfințenie sărbătorile pentru împârguirea și coacerea grâului și orzului. Înainte de reforma din 1924, când s-a trecut de la calendarul Iulian, pe stil vechi, la cel Gregorian, cei patru sfinți erau respectati si temuti.
În calendarul Iulian, folosit de multe culturi și religii, inclusiv Biserica Ortodoxă, anii sunt calculați pe baza unei anumite structuri a anului solar. Cu toate acestea, acest calendar are o eroare sistematică: durata anului în calendarul Iulian este puțin mai lungă decât anul solar real. De-a lungul secolelor, această mică diferență s-a acumulat, ducând la un decalaj semnificativ între datele din calendar și evenimentele astronomice reale, cum ar fi solstițiile și echinocțiile.
Pe măsură ce timpul calendaristic pe stilul vechi rămânea an de an în urmă faţă de timpul astronomic exact, atribuţiile de altădată ale sfinţilor de a băga bob spicului de grâu şi de a fertiliza holdele semănate nu mai corespundeau cu stadiul de dezvoltare a cerealelor.
În felul acesta, importanţa calendaristică a acestor sfinţi s-a diminuat treptat, devenind mai puţin însemnaţi pentru aprecierea şi planificarea timpului. Fără să-i uite, poporul i-a făcut răspunzători de provocarea unor fenomene meteorologice negative care apar frecvent în luna iunie: grindina, vijeliile, furtunile şi ploile torenţiale.
Zilele Sfinților Mărunți sunt sărbatori agrare, sărbători ale grâului, iar peste vechii zei ai vegetației s-au suprapus, în timp, sfinți creștini. De la Timotei, Vartolomei sau Elisei, sarcina acestor sfinți a fost secole întregi aceea de a pune bobul spicului de grâu și de orz. De multe ori, zilele acestor sfinți erau ținute, adică nu se lucra, căci altfel se credea că nu se cocea grâul.
Sfintii Mărunți erau considerați odinioară adevarați străjeri ai verii, ei sunt sfinții spicelor și ai holdelor, sunt cei care pun bob spicelor de grâu și orz, fac porumbul mai mare ca omul, fertilizează și păzesc recolta. Ei ar fi responsabili cu grindina, vijeliile, furtunile și ploile torențiale, drept pedeapsă pentru oamenii care nu i-au cinstit.
Cea mai importantă zi din acest ciclu era a lui Vartolomei. În calendarul vechi, ziua coincidea cu solstițiul de vară și se zicea că acum vara a întors fața spre iarnă, lumina zilei și căldura scăzând treptat. În pădure, frunza începe să se răsucească pe alun, plop și tei, pregătindu-se să cadă. În acest timp, cucul, la exact trei luni de la echinocțiul de primăvară, se îneacă cu un bob de orz și nu mai cântă, indicând timpul bun pentru începerea cositului.
Numită Vartolomeul grâului sau sărbătoarea grâului, ziua solstiţiului de vară în calendarul iulian, când se spunea că începe să se usuce rădăcina grâului şi să se coacă grâul în spic, a preluat numele şi ziua de celebrare ale Sfântului Apostol Vartolomeu din calendarul ortodox. Ca personificare a zilei ce-i poartă numele, Vartolomeul Grâului avea trăsăturile unui aprig zeu care îi pedepsea pe cei care îi nesocoteau ziua: bătea piatră, stârnea furtunile şi vijeliile.
Sărbătoarea cu dată fixă (12 iunie), dedicată Sfântului Onofrei, care marca în calendarul iulian perioada solstiţiului de vară, a împârguirii şi coacerii lanurilor de grâu şi orz se numea Onofrei sau Onufrie. Numită şi Ziua Şoarecilor, sărbătoarea, era considerată nefastă pentru rozătoare, mai ales în anii ploioşi, şi se considera ultimul termen calendaristic când se mai putea semăna hrişca, porumbul, cartofii şi legumele. La Sfântul Onufrie, după vechiul calendar, se încheia primăvara.
Sfântului Prooroc Elisei, care indica, pe stil vechi, solstiţiul de vară, îi este dedicată în calendarul ortodox sărbătoarea cu dată fixă (14 iunie). Ziua este numită în calendarul popular Elisei sau Eliseiul grâului.
Ca divinitate populară, aceasta „bagă bob” spicului de grâu, îl împârguieşte şi îi grăbeşte coacerea. Cei care îi nesocotesc ziua sunt însă pedepsiţi cu furtuni şi grindină.
În calendarul pe Stil nou importanţa calendaristică a zilei numai are importanța de demult, ea formează, împreună cu Timoftei, Vartolomeu şi Onofrei, categoria „Sfinţilor mărunţi”.
(surse: Ion Ghinoiu – Calendarul țăranului român, Tudor Pamfile – Sărbătorile la români)
