Deși sfinții Părinți Ioachim și Ana sunt prăznuiți în calendarul bisericesc pe 9 septembrie, ei sunt pomeniți pururi în slujbele creștin ortodoxe, iar apolisul sau otpustul fiecărei slujbe se termină astfel „Pentru rugăciunile sfinților, drepților părinți Ioachim și Ana, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi”.
Ioachim și Ana au fost căsătoriți timp de cincizeci de ani fără să aibă copii. Ei au trăit în liniște și credință, folosind doar o treime din venitul lor pentru ei înșiși și dând din averea lor templului și săracilor.
Ne spune sintaxarul că odată, pe când erau deja bătrâni și erau în Ierusalim să jertfească Domnului, Marele Preot Isahar l-a mustrat pe Ioachim, „Tu nu ești vrednic să aduci jertfă cu aceste mâini sterpe”. Cei care aveau copii l-au înghiontit pe Ioachim, dându-l la o parte ca pe unul nedemn de a jertfi Domnului, căci a nu avea copii era privit atunci ca o pedeapsă divină. Acest lucru a adus multă amărăciune în sufletele celor doi soți, care ajunseseră deja la o vârstă înaintată, iar ei au plecat acasă cu inima îndurerată.
Neavând copii, Ioachim si Ana erau priviți ca fiind blestemați, pentru că în societatea iudaică familiile sterpe erau socotite a nu avea binecuvântarea dumnezeiască.
Atunci, cei doi au început să se roage Domnului să facă cu ei minunea pe care El a făcut-o cu Avraam și cu Sara, și să le dea un prunc care să aducă bucurie bătrâneții lor.
Și le-a ascultat Dumnezeu rugile, și a trimis pe îngerul Său, care le-a dat vestea bună că vor avea „o fiică mult binecuvântată, prin care toate neamurile pământului se vor binecuvânta și prin care va veni mântuirea lumii”. Ana a rămas în curând însărcinată, iar peste nouă luni a născut-o pe Sfânta Fecioară Maria.
La vârsta de trei ani, Ioachim și Ana au dus-o pe Sfânta Fecioară la templu și au închinat-o slujirii lui Dumnezeu, încredințând-o preotului Zaharia. Atunci, după ce părinții ei au adus sacrificii Domnului (după obiceiul vremii), au lăsat-o împreună cu celelalte fecioare în apartamentele Templului să crească acolo. Sfântul Ioachim a trecut la cele veșnice la vârsta de 80 de ani, iar Sfânta Ana a murit în varstă de 70 de ani, la doi ani după Sfântul Ioachim.
În credința populară astăzi nu se fac munci grele și nu e bine să dai, dar nici să ceri bani sau haine cu împrumut pentru a nu-ți atrage ghinionul.
O tradiție întâlnită în special în Ardeal spune că astăzi, pentru a-i proteja, se ung frunțile copiilor cu apă sfințită, Pentru spor și bunăvoința divină asupra casei, e bine să se dea daruri copiilor din familie și în mod special copiilor nevoiași.
O credință mai puțin cunoscută, dar respectată în unele zone, este aceea că nu ar trebui să te culci devreme în această zi. Se consideră că persoanele leneșe, care dorm prea mult de Sfinții Ioachim și Ana, nu vor avea noroc în fața lui Dumnezeu.
surse: Viețile sfinților; crestinortodox.ro; Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului român
