De fiecare dată, în apropierea acestei zile, păre că așteptăm „magia” iubirii. Un fel de Moș Crăciun sau un iepuraș care aduce cadouri. Florile sunt mai colorate, restaurantul perfect pare să fie deja rezervat, iar magazinele sunt pline de cadouri care promit să răspundă nevoilor romantismului de moment. Dar oare acest „Valentine’s Day” chiar mai reflectă iubirea autentică, sau este doar o zi marcată de presiunea așteptărilor?
Cum ar arăta o zi a iubirii adevărate? Probabil diferit de ceea ce vedem în fiecare 14 februarie.
Ca femeie, mă întreb: Ce înseamnă de fapt iubirea în această zi? Este cu adevărat vorba despre sentimentele profunde pe care le împărtășim, sau mai degrabă o oportunitate de a confirma aceste sentimente prin gesturi exterioare?
Întotdeauna mi s-a părut că Valentine’s Day este momentul în care cuplurile sunt evaluate: „Ce cadou i-ai cumpărat partenerului/partenerei?”, „Cum îți arăți iubirea?”, „Ai făcut destul pentru persoana iubită?” Și, din păcate, aceste așteptări nu sunt doar niște presiuni interne, ci și influențate de o industrie care profită din plin de această sărbătoare.
De ce trebuie ca iubirea să fie măsurată în flori, ciocolată, cadouri scumpe și cine sofisticate? Într-o lume unde fiecare gest este transformat într-o obligație, unde este locul pentru autenticitate? De ce nu am putea, de exemplu, să trăim această zi fără să simțim că trebuie să demonstrăm ceva, să îndeplinim așteptările unei societăți care impune reguli nescrise pentru ce înseamnă să iubești?
Ce spune această zi despre așteptările bărbaților?
În timp ce femeile sunt deseori așteptate să fie încântate de gesturile „standard” de 14 februarie, bărbații se află sub un alt fel de presiune. Poate chiar mai mare. Ei trebuie să fie creativi, să impresioneze, să surprindă. Poate că acest tip de presiune este atât de mare încât mulți ajung să simtă că un simplu „te iubesc” nu mai este suficient.
Mai mult, există o așteptare constantă ca bărbații să își dovedească iubirea prin cadouri costisitoare sau experiențe rafinate. În această zi, iubirea devine un fel de competiție, iar gestul simplu și autentic se pierde în fața așteptărilor exterioare.
Vreau să cred că relațiile nu s-au schimbat, dar într-o lume în care femeile sunt independente și egalitatea e mai mult decât un slogan, nu ar trebui să existe reguli despre cine trebuie să ofere și cine trebuie să aștepte.
Dar oare nu cumva toate aceste „așteptări” sunt tocmai ceea ce face ca Valentine’s Day să devină mai degrabă superficial?
În loc să ne concentrăm pe legătura reală pe care o avem, ajungem să ne închidem în cercul vicios al cadourilor, al micilor gesturi de formă care nu fac decât să ascundă lipsa unei comunicări sincere. Oare nu mai bine am sărbători iubirea fără toate aceste „decoruri” comerciale?
Iubirea adevărată nu are nevoie de cadouri scumpe sau de cine spectaculoase. Ea înseamnă momente de sinceritate, de empatie, de sprijin reciproc. Ea înseamnă să fii acolo unul pentru celălalt, zi de zi, nu doar în 14 februarie.
Poate că, anul acesta, ar trebui să uităm de așteptările exterioare și să ne concentrăm pe ceea ce simțim cu adevărat. Iubirea nu este despre îndeplinirea unor așteptări, ci despre trăirea zi de zi a sentimentului de apartenență!
