Un lucru din ce în ce mai surprinzător în jurul nostru este multitudinea de hiper-certitudini. Aproape indiferent de temă, aproape indiferent de interlocutor. Dialogul, dezbaterea, curiozitatea pentru punctul de vedere care izvorăște din universul celuilalt sunt înlocuite de clamarea emfatică a unor viziuni personale, într-un mod agresiv și militant. În fond, asta este exact imaginea clară a lipsei dezbaterii publice, lipsă care convine de minune politicienilor noștri sfertodocți.
O temă pe care o considerăm importantă, și pe care o enunțăm doar așa, pentru că este la modă, și care n-a avut parte de nici un fel de dezbatere, este cea a absolvențior de liceu care părăsesc țara spre Occident, către universități, sau a celor care absolvă universități de prestigiu în România – mai ales cea de medicină, spre a-și continua viața în străinătate.
M-am uitat și eu, atent, la reportajele cu tinerii absolvenți de medicină, care își declarau unul după celălalt intenția de a părăsi țara și de a se stabili în Occident. Ce era însă frapant, în atitudinea lor, era răspunsul la întrebarea: ”de ce nu vor să rămână și să practice în țara lor care i-a educat, (gratis!), afișau doar un râs superior – nu un zâmbet, chiar un râs din tot sufletul, de parcă s-ar fi aflat la o petrecere reușită, sau li s-ar fi spus cea mai bună glumă…
Și, pe dată mi-am amintit despre ”acel” fel de râs, despre care citisem cândva. Am căutat notița – am prostul obicei de a nota pe bucăți de hârtie, cu ce se întâmplă să am la-ndemână, fără să scriu cine, sau cu ce ocazie a spus acele lucruri. Mi-au trebuit câteva zile până s-o găsesc.
”Când râdem în acest fel, la teatru, sau la petreceri ne despărțim de trecut: când râdem pe ascuns, la colțuri de stradă, în bucătărie, sau în cercul tot mai strâmte de amici, ne despărțim de viitor. Când nu ne mai vine deloc să râdem, când râsul ne doare și e un chin, când simțim că fiecare dintre noi, prin tot ce facem, întreaga istorie chiar a ajuns de râsul lumii, atunci nu ne mai despărțim nici de trecut și nici de viitor. Ne despărțim de speranță și dragoste, în așteptarea sfârșitului. Dar noi, românii, nu cunoaștem disperarea. Ținem morțiș la viață. La noi, ”râsu-plânsu”, ca și expresia ”a muri de râs” ar trebui studiate mai atent. Cred că ele s-au născut – spunea ”necunoscutul” din care citez -, în acele secole în care, deodată ne-am dat seama că Hunii nu mai pleacă și că Păcală cu al lui fluier materialist-istoric este adevăratul profet al neamului nostru plin de umor și veselie.„
Singura persoană publică importantă pe care am auzit-o abordând cu onestitate problema acută a migrației tinerilor spre Vest a fost directorul Transgaz, Ion Sterian. Acesta a vizitat Universitatea de Petrol și Gaze Ploiești, ocazie cu care a făcut o prezentare a companiei și a transmis un mesaj studenților și absolvenților: “Rămâneți în România! Sectorul de petrol și gaze din România are mare nevoie de specialiști care să-și aducă contribuția la creșterea economică a României”.
Descriind posibilitatea unei cariere în cadrul Transgaz, Sterian le-a vorbit tinerilor despre multitudinea contractelor de cercetare privitoare la varii posibilități de eficientizare a activităților din Transgaz. Nimeni altcineva.
Noi, continuăm cu râsul nostru, deși este clar că suntem victimele prostiei și trădării!
N-a trecut multă vreme de când Guvernul a dat undă verde pentru angajări. În instituțiile de stat poate fi mărit numărul posturilor, inclusiv pentru funcții de conducere, iar angajații, chiar și cei din companiile cu pierderi, primesc beneficii salariale, precum bonuri de masă, tichete de vacanță și prime.
În timp ce intreprinderile private se închid cu miile, sub bagheta criminală a ”liberalului” Boloș, o ordonanță aprobată prevede că angajații din companiile de stat cu salarii mai mici de 8.000 de lei net să primească bonuri de masă, vouchere de vacanță, dar și prime, chiar dacă lucrează pentru o societate care are pierderi.
Motivul, spun oficialii, este să oprească migrarea acestor angajați către sectorul privat. Iar cei care lucrează la companii pe profit și au salarii de peste 8.000 de lei net pot primi tichete de masă cu o valoare de până la 2.800 de lei.
Guvernul a anunțat că va reduce cheltuielile la buget, prin restructurări de posturi, însă în realitate lucrurile stau exact pe dos..
De ce nu fac politicienii un pustiu de bine cerându-le tinerilor să rămână în România? Simplu. Pentru că cei care pleacă din țară în mod constant sunt copii buni și inteligenți. Ei știu că ei sunt cu mult peste ”pilele” politicienilor și acoliților acestora. S-a format o pletoră de neamuri, amante și protejați care au îmbâcsit toate sectoarele de stat. Protecții, pile și amante, cu sutele blochează un întreg sistem care îi hrănește cu salarii uriașe.
”Șefii” din politică și instituții nu fac apel la tineri să rămână în țară, dintr-un motiv foarte simplu. Fiindcă le-ar îngreuna acțiunile de salvare a ”copiilor proști” ai securiștilor de azi și de ieri, dar mai ales ai partidelor, de la lipitorii de afișe și până la amantele lor. Fiindcă la noi așa se întâmplă.
Noi râdem și șefii își angajează amantele pe salarii grase. Nici măcar amantele nu sunt în stare să și le plătească din buzunar: le aruncă, cu nesimțire, tot în cârca noastră, a contribuabililor…
O altă expresie de succes, în România, expresie care s-ar ridica la rangul de maximă e ” Noi râdem, iar scroafa e moartă-n coteț”!
