În urmă cu cîteva zile, o activistă posta pe Facebook un scurt text, absolut legitim, legat de prezenţa poliţiştilor cu arme de asalt la protestele fermierilor şi transportatorilor şi conchidea, în respectiva postare: “Dacă în democrație, la un protest pașnic iese poliția cu pușca, nu cumva e legitim să iasă și poporul cu cocktailu’?”
În doar 6 ore, femeia este ridicată de poliţie de la o altă adresă decît cea din actul de identitate, dusă la o secţie de poliţie, apoi la o alta unde, într-o baie, este dezbrăcată şi percheziţionată zelos, apoi este amprentată, fotografiată, măsurată, înregistrată, practic tot tacîmul pentru reţinere. În final, i se dă drumul acasă, după un întreg şir de abuzuri declanşat pe falsa justificare că postarea respectivă ar fi constituit o incitare la violenţă.
Dacă modul în care au acţionat poliţiştii noştri în cazul activistei ar fi fost o excepţie, poate aş fi privit ştirea ca fapt divers, m-aş fi revoltat pe moment, apoi atenţia mi s-ar fi îndreptat spre problemele de substanţă care macină societatea în care am avut ghinionul să mă nasc şi să trăiesc. Însă nu este o excepţie. Nici pe departe. O serie lungă de abuzuri marchează activitatea forţelor de ordine în aceste trei decenii de democraţie pe hîrtie. Cei doi tineri din capitală bătuţi, secrestraţi, înjosiţi şi abandonaţi pe un maidan, clujeanul încătuşat şi reţinut pentru că a trecut strada pe roşu, biciclistul ieşean amendat şi bătut fiindcă nu a oprit la semnal din simplul motiv că nu i-a văzut, jurnalistul bucureştean bătut şi el fiindcă investiga un caz al unui poliţist care a omorît un parcagiu, cetăţeanul din Tîrgu Jiu reţinut şi bătut în arest de poliţiştii care doreau să bea singuri într-un bar, tînărul din capitală reţinut şi lovit crunt pentru simplul fapt că a întrebat poliţiştii pentru ce legitimează oamenii fără motiv, tineri împuşcaţi, unul dintre ei fiindcă fugea pe stradă, altul fiind confundat şi putem continua lista pînă la dimensiunea unui tratat, acestea fiind doar o infimă parte din lungul şir de abuzuri ale poliţiştor români.
Ceva e grav stricat, profund dereglat, major defect, cu adevărat bolnav, strigător de putred, dureros malign în modul în care Poliţia Română înţelege să relaţioneze cu cetăţenii şi să îşi exercite atribuţiile. Nu este zi în care să nu ni se ofere motive care să ne determine să constatăm degradarea instituţiei – un proces care prin amploare şi manifestare ne îndreptăţeşte să afirmăm că este şi ireversibil. De la desfiinţarea sectoristului şi înlocuirea acestuia cu aşa-zisul poliţist de proximitate necunoscut comunităţii, care face de toate, numai ceea ce trebuie nu, pînă la numirile capilor poliţiei pe criteriul unic al obedienţe şi transformarea poliţiştilor în scule de represiune la ordine politice, cauzele care au dus la starea de fapt de azi sînt multiple şi practic imposibil de eliminat. Sistemul de numiri pe funcţii interimare, care practic ţine şefimea sub control complet, detaşările grămadă prin alte instituţii, încadrările în valuri din sursă externă şi promovările acestora în defavoarea poliţiştilor şcolarizaţi sau cu vechime, salarizarea necorespnzătoare, deposedarea de atributul cercetării penale la muşchiul procurorilor, corupţia ajunsă sistemică, îndoparea instituţiei cu fătuci prezentabile pe facebook, dar inutile în teren, încălecarea totală a sistemului de ordine publică de către politic prin miniştri şi secretari de stat habarnişti, cu agende diferite de cele care privesc securitatea cetăţeanului, toate acestea şi multele altele despre care s-a mai scris au cancerizat într-atît Poliţia Română încît abuzurile şi violenţa forţelor de ordine au derivat natural din cancerul instuţional.
Tragedia, însă, vine cu adevărat de la nepăsarea cetăţenilor muţi, surzi şi orbi, incapabili de reacţie atîta vreme cît nu sînt afectaţi în mod direct de incompetenţa, agresivitatea, obtuzitatea miliţienească: “de ce să-mi pese, mie nu mi se întîmplă.” Iar într-o societate în care reacţiile sancţionatorii la abuzurile forţelor sunt ca şi inexistente nu poate exista nici echitate, nici dreptate, nici ordine şi nici punţi peste prăpastia dintre poliţişti şi cetăţeni.
Astăzi, o activistă a fost săltată, despuiată, amprentată pentru o opinie pe o reţea de socializare. Cu excepţia unor jurnalişti şi a unor feisbuchişti, nimeni nu a avut nimic de spus. Mîine, oricare dintre voi puteţi fi scoşi din casă şi reţinuţi pentru simplul fapt că o virgulă din opiniile voastre au deranjat vreun miliţian sau vreun cocalar politic. Tocmai fiindcă astăzi nu vă pasă.
