Două ştiri au ţinut capetele de afiş politic în ultimele zile: Ciolacu şi Geoană petrecînd amical la petrecerea organizată de Tucă şi declaraţia lui Ciucă privind o posibilă guvernare de dreapta după alegeri.
La prima vedere am putea crede că Nicu, ofuscat nevoie mare pe infidelitatea soţiorului Marcel, s-a orientat iute pe Tinderul politic şi ameninţă cu divorţul.
Aşa să fie?
În minunata Coaliţie Naţională pentru România s-au investit, timp de aproape trei ani de zile, energii şi bani, totul în numele mult fluturatei stabilităţi “în interesul poporului”, după cum a argumentat Cîţu în 2021. Ulterior, atît Ciolacu, cît şi Ciucă ne-au repetat aceeaşi idee, fiecare cu variaţiunile lexicale proprii, ca să ne intre bine-n cap tuturor de ce la Crucea de Piatră a politicii româneşti se zbenguiesc în aşternuturi stînga cu dreapta.
Deşi la primul test serios – alegerile locale – cuplul Nicu şi Marcel n-a reuşit să conceapă un candidat viabil pentru primăria capitalei, la capitolul mariaj cu avantaj totuşi s-au descurcat binişor: PSD a înroşit harta, iar PNL, cuibărit la sînul Coaliţiei, a obţinut scoruri aproape duble faţă de situaţia în care s-ar fi dus singurel în bătălia politică.
Dacă adăugăm la tabloul matimonial şi interesele din umbră ale naşilor de peste ocean care nu-şi schimbă strategiile şi ordinele după cum s-ar nimeri să tresară hormonii finilor, posibilitatea ca Nicu să divorţeze de Marcel şi să-şi aleagă nevastă blondă după prezidenţiale pare destul de puţin probabilă.
De altfel, chiar ieri Elena Lasconi a constatat franc: “Părerea mea sinceră este că PNL nu dorește să se rupă de PSD. (…) Eu cred că este doar o mimare – hai să vorbim cu forțele de dreapta. În momentul ăsta, acum, pe domnul Ciucă nu îl legitimează absolut nimic să facă negocieri cu forțele de dreapta pentru că este foarte lipit de PSD.”
În aceste condiţii, de ce soţiorii Marcel şi Nicu jocă acum scena separării, primul lansînd public impresia unui posibil amantlîc cu cel pe care timp de doi ani l-a respins în fel şi chip, iar celălalt declarînd frontal că e dispus la pupăceală cu vecinii de uliţă politică?
Răspunsul poate fi găsit în sondajele Sociopol, singurele pe care mai putem pune bază în prezent. În urmă cu numai o lună, Mirel Palada comenta la Canal 33, în emisiunea lui Ionuţ Cristache, rezultatele unuia dintre ele: „Americanii și-ar dori foarte mult ca Ciucă să fie următorul președinte al României, dar nu ai cum să faci asta din 7%”. Adică un trist loc 5 după Ciolacu, Simion, Geoană şi Lasconi. Iar zilele astea, Sociopol a venit cu un nou sondaj, Ciucă tîrîndu-se cu 12% după Colacu (25%), George Simion (19%), Geoană (25%) şi Lasconi (14%), marja de eroare fiind +-3%.
Cu alte cuvinte, deşi eforturile financiare şi propagandistice pentru săltarea lui Ciucă de pe acel loc 5 pe un loc 2 care să-l propulseze în turul al doilea al prezidenţialelor au fost şi sînt uriaşe, rezultatele întîrzie să apară.
Nici nu pot apărea, cîtă vreme imaginea publică a lui Nicu e aceea de nevastă puţintică la minte şi obedientă, căreia soţiorul Marcel tolănit pe canapea, cu o mînă-n cureaua pantalonilor şi ailaltă ţinînd sticla de bere, îi comandă nişte seminţe: “… şi iute, fă, că acuş începe repriza a doua!”
Aşa încît, o scenetă de divorţ prin care Nicu să pară olecuţă mai independent, mai viril şi mai curtabil şi prin care să se repare cît de cît imaginea de nevastă cocoşată, ar fi singura soluţie prin care acesta să mai crească niţeluş în sondaje.
USR a arătat deocamdată că nu înghite găluşca. Probabil nici celelalte forţe de dreapta o vor face. Iar turul al doilea al prezidenţialelor rămîne în acest moment un obiectiv greu de atins pentru cel pe care americanii s-au strofocat atît să îl salte pas cu pas, de la şef de stat major general şi ministru, pînă la premier şi şef de partid, spre jilţul Cotrocenilor.
