Uniunea Europeană a mai făcut un pas timid spre independența energetică față de Rusia. Cu greu, cu întârzieri, cu o lentoare frustrantă, dar l-a făcut: statele baltice s-au deconectat definitiv de la rețeaua electrică rusă și s-au conectat la sistemul european. Ar fi trebuit să se întâmple acum zece ani, poate chiar imediat după anexarea Crimeei, dar măcar acum s-a rupt încă un lanț al dependenței de Moscova.
Însă această deconectare energetică are implicații mult mai mari decât simpla eliberare a Europei de sub influența Kremlinului. Economia Rusiei, deja slăbită de sancțiuni și de costurile uriașe ale războiului din Ucraina, este în pericol de colaps. Moscova nu mai are piața europeană pentru gazele și petrolul ei, iar China și India cumpără la prețuri de batjocură. Rubla s-a prăbușit, investițiile străine au dispărut, iar costurile războiului devin imposibil de susținut. Ce înseamnă asta? Că ne apropiem de un scenariu pe care mulți îl considerau imposibil: dezintegrarea Rusiei.
Imperiul rusesc, menținut de-a lungul secolelor prin forță, corupție și manipulare, se clatină. Regiunile din Siberia, republicile naționale din Caucaz și chiar zona Uralilor încep să-și pună problema viitorului lor în afara controlului Moscovei. Dacă banii nu mai curg de la centru, iar războiul consumă resursele armatei, cât timp va mai putea Kremlinul să mențină iluzia stabilității? Deja vedem tensiuni în Daghestan, proteste în Iakutia și nemulțumiri în Tatarstan. Cât de departe suntem de o Rusie fragmentată în mai multe state mai mici, fiecare preocupat de propriile probleme și fără capacitatea de a amenința vecinii?
Europa, în acest context, trebuie să-și regândească strategia. Nu mai este vorba doar despre reducerea dependenței energetice, ci despre gestionarea unei posibile implozii rusești. O Rusie care se dezintegrează nu mai poate fi un pericol pentru Ucraina, pentru Moldova sau pentru țările baltice. Dar acest proces trebuie gestionat cu inteligență, pentru a evita haosul și ascensiunea unor noi dictaturi regionale.
România, într-o poziție geostrategică importantă, are o oportunitate unică. Resursele energetice din Marea Neagră ne-ar putea transforma într-un jucător-cheie pentru securitatea energetică europeană. Dar pentru asta trebuie să ne debarasăm de corupția care sufocă marile proiecte și să învățăm să gândim strategic. Putem deveni un nod esențial în Coridorul Vertical și un factor de stabilitate într-o Europă care se va confrunta cu efectele destrămării Rusiei.
