În vremea aceea, fiind mare prigoană împotriva creștinilor, preoții și clericii, învățătorii cuvântului lui Dumnezeu se ascundeau, unii prin pustietăți, alții prin munți și peșteri, iar alții prin sate, printre oamenii cei simpli, se tăinuiau în chip de săraci, dar unde puteau, învățau sfânta credință în taină și pe mulți întorceau de la înșelăciunea idolească la creștinătate.
Sfânta Mare Muceniță Marina s-a născut în Antiohia Pisidiei din părinți care deși erau de neam bun, nu erau binecredincioși, fiind întunecați cu păgânătatea elinească. Edesie, tatăl ei, era slujitor idolesc. A rămas orfană de mamă încă din scutece, iar tatăl său a dat-o la o doică care petrecea într-un sat departe ca la 15 stadii de cetate. Pe măsură ce creștea, copila s-a arătat frumoasă cu trupul și cu sufletul, împodobită cu bună pricepere și cu bun obicei.
Când a împlinit 12 ani, fecioara Marina a auzit de la un credincios cuvânt despre Hristos, adevăratul Dumnezeu. Auzind acestea, Sfânta Mare Muceniță Marina, cea cu bună înțelegere, a crezut în Hristos, inima ei s-a aprins cu dumnezeiasca dragoste, încât nici nu mai gândea și nici nu grăia altceva, decât numai despre Iisus Hristos. Toată luarea ei aminte era acolo, unde auzea ceva grăindu-se despre adevăratul Dumnezeu.
Sfânta Marina și-a petrecut astfel viața în rugăciune până la cincisprezece ani, când a fost pârâtă dregătorului cetății. Acesta a arestat-o și, văzând cât e de frumoasă, a cerut-o de soție. Ea nu a acceptat și atunci a supus-o la chinuri. După aceasta, eparhul a poruncit s-o arunce într-o temniță adâncă și întunecoasă, unde se aruncau cei osândiți la moarte.
Sfânta Muceniță Marina, stând singură în temnița aceea, nefiind atunci acolo alți osândiți, se ruga lui Dumnezeu să-și poată birui vrăjmașii. Sosind noaptea și sfânta rugându-se lui Dumnezeu neîncetat, diavolul a îndrăznit a înfricoșa pe mucenița prin niște înfiorări de năluciri. Temnița s-a cutremurat fără de veste și s-a văzut o oarecare strălucire ca un fum dintr-un foc, și s-a arătat diavolul în chip de balaur pestriț, mare și înfricoșat, care era înconjurat și încins împrejurul trupului său celui văzut cu mulți șerpi mici și cu vipere. Acela a șuierat înfricoșat și, căscând gura mare și spurcată, slobozea o putoare nesuferită. Și înconjurând împrejur pe muceniță, îi făcea frică mare și spaimă; apoi, deschizându-și foarte gura cea prea spurcată, a năvălit și a apucat capul sfintei înghițindu-l, încât mucenița se părea că este înghițită de balaur, precum de demult Proorocul Iona de chit.
Însă ea nu s-a deznădăjduit, nici nu s-a îndoit în credință ci, îndreptându-și toată mintea către Dumnezeu, a făcut semnul Sfintei Cruci, și îndată a văzut crăpându-se pântecele balaurului, iar ea a ieșit întreagă și nevătămată din înghițirea lui.
Din acel ceas a pierit toată înfricoșarea, nălucirea și vedenia diavolească, pentru că, desfăcându-se pământul, a înghițit pe balaur și pe toți șerpii care erau cu dânsul, pogorându-i în iad, iar pe sfânta muceniță a strălucit-o o lumină cerească și, uitându-se în sus, a văzut acoperământul temniței ridicat și raze coborându-se de sus spre dânsa în chipul soarelui. Și a văzut o cruce mare strălucind cu lumină negrăită, iar deasupra crucii vedea o porumbiță albă ca zăpada, care grăia astfel: „Bucură-te, Marino, înțeleaptă porumbiță a lui Hristos, căci ai biruit pe vrăjmașul cel rău.
Pentru credința ei, trupul i-a rămas nevătămat, prin harul Domnului. Sfânta Marina s-a rugat lui Hristos să primească botezul muceniciei, așa cum l-au primit mucenicii din veac.
Atunci dregatorul, în data de 17 iulie, a poruncit să i se taie capul și așa a trecut la cele veșnice Sfânta Mare Muceniță Marina. Pătimirile ei au fost relatate de către Teotim, un martor ocular care, potrivit Sinaxarului, „a privit la toate muncile ei si s-a învrednicit a fi văzător al acelor vedenii, care i s-au descoperit sfintei”.
Pornind de la întâmplarea din temniță, însemnată în Sinaxar, oamenii de la sate au tălmăcit povestea în care se spune că Sfânta Marina s-a dus la biserică și l-a găsit pe necuratul vrând să toace. I-a smuls ciocanele și cu ele l-a bătut! De aceea, se zice, trebuie să-i ții ziua Sfintei, să nu te bată și pe tine cu boli grele!
Între 16 si 18 iulie în calendarul popular se țin Circovii de Vară. Numele provine din expresia slavona terkovnaie sviata, care se traduce prin sfinții bisericii.
În aceste zile, Biserica a rânduit praznic pentru mai mulți sfinți, dar oamenii, impresionați de Sfintele Mucenițe Iulita și Marina, care au fost bătute și torturate pentru Domnul Hristos, au făcut din această zi o sărbătoare pentru femei. Iar sfinții sărbătoriti în aceste zile, numiți slugile Marinei, au fost considerați mai mici decat sfintele.
