Cunoscut și sub denumirea de Marele Război sau Marea Conflagrație, Primul Război Mondial a fost unul dintre cele mai devastatoare conflicte din istoria omenirii. Războiul a schimbat harta politică a lumii și a avut consecințe pe termen lung asupra relațiilor internaționale și asupra societăților implicate.
Primul Război Mondial a avut loc între 28 iulie 1914 și 11 noiembrie 1918 și a implicat majoritatea națiunilor lumii, devenind astfel un război de o amploare fără precedent.
Cauzele Primului Război Mondial sunt complexe și multiple, incluzând factori politici, economici și sociali: naționalismul, imperialismul, alianțele, dezvoltarea forțelor armate,
O ideologie puternică în Europa de la sfârșitul secolului al XIX-lea, naționalismul a alimentat rivalitățile între state și a crescut tensiunile etnice și politice în interiorul imperiilor multinaționale, precum Austro-Ungaria și Imperiul Otoman.
Totodată, competiția pentru colonii și resurse între marile puteri europene a contribuit la tensiunile internaționale. Țări precum Marea Britanie, Franța și Germania căutau să-și extindă imperiile, ceea ce a dus la conflicte de interese și la formarea unor blocuri de putere rivale.
Dezvoltarea și modernizarea forțelor armate a fost o prioritate pentru multe state europene, care au investit masiv în armamente și strategii militare. Aceasta a condus la o cursă a înarmărilor și la o mentalitate agresivă, în care războiul era văzut ca o soluție viabilă pentru rezolvarea disputelor internaționale.
Sistemul de alianțe defensiv-ofensive a fost, de asemenea, un factor crucial în escaladarea conflictului. Cele două alianțe principale erau Tripla Alianță (Germania, Austro-Ungaria și Italia) și Antanta (Franța, Rusia și Marea Britanie). Aceste alianțe au fost menite să descurajeze agresiunea, dar au avut efectul opus, atrăgând mai multe națiuni în conflict în cazul izbucnirii războiului.
Primul Război Mondial a izbucnit în urma asasinării arhiducelui Franz Ferdinand, moștenitorul tronului austro-ungar, de către un naționalist sârb, pe 28 iunie 1914, la Sarajevo. Acest eveniment a provocat o criză diplomatică între Austro-Ungaria și Serbia, care s-a extins rapid datorită sistemului de alianțe. Austro-Ungaria, sprijinită de Germania, a declarat război Serbiei pe 28 iulie 1914, declanșând un efect de domino care a atras toate marile puteri europene în conflict. Oamenii care au pornit la luptă în august 1914 credeau că războiul va dura câteva săptămâni sau, cel mult, câteva luni.
Deznodământul teribil al evenimentelor, care au condus la conflict, era preconizat de mulți, însă părea de neoprit. Liderii vremii au încercat în mod repetat să se spele pe mâini de responsabilitatea declanșării războiului și să arunce vina pe umerii unei Providențe necruțătoare. Atitudinea lor fatalistă i-a influențat și pe istorici, mulți considerând că izbucnirea conflictului a fost cauzată de evenimente care au fost dincolo de controlul oamenilor.
Războiul s-a desfășurat pe mai multe fronturi, cele mai notabile fiind Frontul de Vest și Frontul de Est.
Frontul de Vest a fost scena unor bătălii devastatoare între forțele germane și cele ale Antantei. Linia frontului s-a întins de la Marea Nordului până la granița Elveției și a fost marcată de lupte de tranșee, bătălii precum cele de la Verdun și Somme, și pierderi uriașe de vieți omenești.
Frontul de Est: În acest teatru de război, forțele germane și austro-ungare au luptat împotriva Rusiei. Deși Rusia a suferit multe înfrângeri, frontul a rămas activ până la Revoluția Rusă din 1917, care a dus la ieșirea Rusiei din război prin Tratatul de la Brest-Litovsk.
Italia, deși inițial parte a Triplei Alianțe, a intrat în război de partea Antantei în 1915, sperând să câștige teritorii de la Austro-Ungaria. Luptele s-au concentrat pe „Frontul Italian”, în Alpi, cu bătălii sângeroase precum cea de la Caporetto.
Frontul Balcanic și Orientul Mijlociu a cuprins regiuni care au fost martorii unor lupte între Aliați și Puterile Centrale, inclusiv campaniile conduse de Lawrence al Arabiei împotriva Imperiului Otoman.
În timpul războiului, multe țări s-au alăturat fie Antantei, fie Puterilor Centrale. De partea Antantei se aflau țări precum Franța, Marea Britanie, Rusia (până în 1917), Italia (din 1915), Statele Unite (din 1917) și multe altele. Puterile Centrale erau formate în principal din Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman și Bulgaria.
Primul Război Mondial s-a încheiat oficial la 11 noiembrie 1918, când Germania a semnat armistițiul. Războiul a dus la prăbușirea unor mari imperii (german, austro-ungar, otoman și rus), a schimbat granițele multor țări și a lăsat în urmă o lume profund marcată de distrugere și de pierderi umane masive. Tratatul de la Versailles, semnat în 1919, a impus condiții dure Germaniei și a stabilit noi granițe în Europa.
Primul Război Mondial a avut, de asemenea, consecințe politice și sociale majore, inclusiv revoluții și schimbări de regimuri, apariția noilor state naționale și pregătirea terenului pentru conflictele viitoare, inclusiv pentru cel de-al Doilea Război Mondial.
