În fiecare an, pe 12 decembrie, se celebrează Ziua internațională a caselor de Turtă Dulce, tradiție care evocă spiritul sărbătorilor de iarnă. Ziua caselor de Turtă Dulce nu este doar despre gătit și decorare; este ocazia perfectă pentru a petrece mi mult timp cu cei dragi, de a crea amintiri și de a sărbători tradițiile de iarnă într-un mod plin de culoare și gust.
Casele de turtă dulce au devenit un simbol popular al sărbătorilor de iarnă datorită caracterului lor decorativ și a legăturii cu tradițiile de Crăciun. Fie că este vorba de o creație simplă sau de una elaborată, fiecare căsuță de turtă dulce spune o poveste – o poveste despre bucuria și magia sărbătorilor de iarnă.
Unul dintre cele mai frumoase și mai vechi obiceiuri legate de turta dulce este folosirea ei ca ornament pentru bradul de Crăciun.
Turta dulce și rețeta magică
Se spune că într-o noapte de Crăciun, un bătrân brutar a primit o vizită neașteptată, un înger care îi aducea un mesaj de la Dumnezeu. Îngerul îi vestește brutarului că trebuie să prepare un aluat special pentru ziua de Crăciun.
Îngerul i-a vestit că datorită milosteniei și bunătății lui față de copii și oamenii săraci, Domnul îi dăruiește o rețetă magică de turtă dulce, pe care să o pregătească pentru noaptea de Crăciun. Rețeta conținea ingrediente speciale pe care lumea nu prea obișnuia să le folosească pe atunci: miere, scorțișoară, nucșoară, cuișoare și ghimbir, care îi dădeau turtei dulci un gust de sărbătoare și o aromă deosebită.
Îngerul i-a spus brutarului că turta dulce se va mânca doar în noaptea de Crăciun, pentru că are o putere miraculoasă: oricărei persoane care o va mânca, i se va împlini o dorință.
Bătrânul brutar nu pregătise niciodată produse de cofetărie, dar cum era om cu credință, întăi s-a rugat la Dumnezeu să poată duce porunca la îndeplinire: „Doamne, mă las în nădejdia Ta, că altă cale eu nu văd!” Apoi și-a luat inima în dinți și s-a apucat să frământe aluatul.
L-a întins și l-a tăiat în forme de stele, de oameni, de inimi, de clopoței și de brazi. Apoi a pus formele în cuptor și le-a lăsat să se coacă. Când au fost gata, le-a scos și le-a decorat cu zahăr colorat și cu bomboane.
Brutarului nu-i vine să creadă ce minunății a reușit, cu ajutorul Domnului, să facă. Văzuse el multe bunătăți într-o viață traită, dar parcă nimic nu semăna cu minunățiile ce i se desfășurau în fața ochilor.
Turta dulce arăta minunat și aroma era atât de îmbietoare că nu-i venea să creadă.
Și după credința și obiceiul de o viață, bătrânul brutar a luat o parte din turta dulce și a împărțit-o săracilor și copiilor din sat. În timp ce mâncau turta dulce, toți și-au pus câte o dorință despre care legenda spune că care s-ar fi îndeplinitl imediat. Care după cum aveau nevoie și cum ceruseră, unii au primit haine noi, alții au primit mâncare, iar copiii au primit jucării.
Pentru că brutarului îi mai rămăsese un coș cu figurine de turtă dulce, le-a dus acasă și le-a pus întîi pe masă. Însă în fața ochilor se înfățișau niște prăjiturele pe care el le considera divine așa că brutarul din legendă a pus în brad turta dulce care mai rămăsese, pentru a-l împodobi.
Într-adevăr, figurinele din turtă dulce sunt o minune de la Dumnezeu, iar în jurul lui totul era sărbătoare, lumina și bucurie.
Văzând așa minunății, brutarul, în timp ce gusta turta dulce, și-a pus o dorință: să trăiască mult și sănătos și să facă turta dulce în fiecare an, ca să poată aduce bucurie celor din jur. Dar cum minunile au rânduiala lăsată din ceruri, bătrânul a devenit cel mai cunoscut și mai iubit brutar.
De atunci, în fiecare an, în noaptea de Crăciun, el făcea turta dulce după rețeta magică și o împărțea oamenilor. Și cea mai mare bucurie pe care o avea era să împartă copiilor sărmani și oamenilor nevoiași.
De atunci a rămas obiceiul de a pune turta dulce în brad pentru a ne aminti de minunea care s-a întâmplat într-o noapte de Crăciun.
