18.9 C
București
duminică, 6 octombrie, 2024
spot_img
Diverse12 Februarie - Ziua internaţională Darwin. Semnificație

12 Februarie – Ziua internaţională Darwin. Semnificație

Charles Darwin a fost un om de ştiinţă britanic care a pus bazele evoluționismului și teoriei selecției naturale. Munca sa a schimbat radical modul în care omenirea s-a raportat la mediul înconjurător, teoriile sale fiind preluate și în economie, etică sau sociologie.

Ziua internaţională Darwin, marcată pe 12 februarie, îşi propune să promoveze principii precum curajul intelectual, permanenta curiozitate, gândirea ştiinţifică şi dorinţa de cunoaştere aşa cum au fost întruchipate de naturalistul britanic Charles Darwin (1809-1882)

Charles Robert Darwin s-a născut pe 12 februarie 1809 într-o familie înstărită şi influentă. Bunicul din partea mamei a fost un producător proeminent de porțelanuri, în timp ce bunicul patern a fost unul dintre cei mai influenţți intelectuali din Anglia secolului al XVIII-lea, tatăl său fiind medic.

Geniul lui Darwin, deși a reușit să explice într-o manieră cât se poate de simplă originea speciilor, a trecut neobservat în tinerețea sa. Robert, tatăl savantului, obișnuia să-i spună că este ,,rușinea familiei”. De profesie medic, l-a trimis pe Darwin să studieze tot medicina la Universitatea Edinburgh. Când Charles a decis să renunțe la a mai urma cursurile de medicină, tatăl său ar fi răbufnit: „Nu îți pasă de nimic altceva în afară de a trage cu arme, câini și a prinde șobolani. Te vei face de rușine, pe tine și pe întreaga ta familie”, i-ar fi spus fiului său, pe care îl înscrie la Facultatea de teologie, Cambridge.

”În acea perioadă, nu mă îndoiam de adevărul strict și literal din Biblie”, a declarat Darwin.

În luna august a anului 1831, înainte de a deveni preot, lui Darwin i-a fost oferită ocazia de a face parte din echipajul de pe HMS Beagle, care urma să plece într-o călătorie spre coasta Americii de Sud pentru doi ani de zile. Pregătirile, însă, au durat mult mai mult decât s-ar fi așteptat membrii echipajului, iar Beagle nu a reușit să părăsească Plymouth Sound decât în luna decembrie.

Expediția avea să-I deschidă ochii, iar observațiile pe care avea să le facă urmau să se concretizeze într-o teorie care avea să-i asigure un loc binemeritat în istorie.

În acea epocă, majoritatea europenilor credeau că lumea a fost făcută de Dumnezeu în șapte zile, aşa cum este descris în Biblie. În timpul voiajului pe mare, Darwin a citit “Pincipiile geologiei” de Lyell, carte care sugera că fosilele găsite în roci reprezentau dovezi ale faptului că au existat animale care au trăit pe pământ în urmă cu mii sau chiar milioane de ani. Argumentul a fost întărit în mintea lui Darwin de diversitatea de faună și de caracteristici geologice pe care le-a observat în timpul călătoriei sale. O altă schimbare s-a produs și în momentul în care a ajuns în insulele Galapagos, situate la 500 de mile de coasta Americii de Sud. Darwin a observat că pe fiecare insulă trăia o anumită specie de cinteză, înrudită cu cele de pe alte insule, dar în același timp diferită.

Călătoria s-a dovedit una dificilă pentru tânărul Darwin. Un lucru mai puțin cunoscut este răul de mare de care el suferea. Pe de altă parte, boala l-ar fi obligat să petreacă mai mult timp pe uscat, observând lucruri care aveau să-l ajute să-și formuleze teoria. Ingrată s-ar fi dovedit și compania de la bordul HMS Beagle.

Omul de știință nota în autobiografia sa că membrii echipajului obişnuiau să-l ridiculizeze din cauza credinței sale că Biblia reprezintă “autoritatea finală” în materie de moralitate.

La întoarcerea în Anglia, în 1836, Darwin a încercat să formuleze o explicație pentru observațiile sale. Influențat de ideile lui Malthus, el a propus o teorie a evoluției bazată pe principiul selecției naturale.

Animalele sau plantele care se adaptează cel mai bine la mediul adapteaza ćer mai bine la mediul înconjurător au șanse mai mari de a supraviețui și de a se reproduce, transmițând mai departe caracteristicile genetice de care au  nevoie urmașii lor pentru a supraviețui la rândul lor. În timp, speciile ajung astfel să se schimbe.

Darwin a reuşit să schimbe modul în care oamenii se percepeau pe ei înşişi, prin ideile pe care le-a făcut cunoscute legate de evoluţia specie umane şi selecţia naturală.

Înainte ca Darwin să vină cu teoria sa, mulţi filosofi credeau că viaţa pe pământ a apărut datorită unei puteri supranaturale. Potrivit lui Darwin însă, milioanele de specii care trăiesc astăzi au evoluat de-a lungul a milioane de ani dintr-un strămoş comun, numind aacest proces selecţia naturală.

Darwin a lucrat la teoria sa pentru mai bine de 20 de ani. După ce a aflat despre un alt naturalist cu idei similare, Alfred Russel Wallace, cei doi au făcut un anunţ comun în legătură cu rezultatele cercetărilor, în 1859. Un an mai târziu, Darwin a publicat “Originea speciilor prin selecţie naturală”, o carte extrem de controversată deoarece, prin extensie logică, insinua că homo sapiens sunt la rândul lor o formă evoluată a unui alt animal.

Naturalistul englez contestă, din punct de vedere științific, ideea că  Dumnezeu a creat totul de la bun început.

Fiind conștient de controversele pe care le generează, Charles Darwin nu a dorit să publice aceste concluzii timp îndelungat deoarece și-a dat seama de potențialele efecte ale acestei teorii; evoluția subminează Biblia și Geneza, ceea ce putea crea îndoieli asupra existenței lui Dumnezeu.

Marele naturalist a fost criticat și acuzat de necredință, totuși, numeroși oameni de știință au acordat sprijin teoriei acestuia despre evoluția speciilor și selecția naturală. Charles Darwin a dovedit că numai trăsăturile ereditare decid asupra schimbărilor speciilor și că cele mai puternice gene sunt transmise urmașilor. Darwin a argumentat această teză prin faptul că lupta pentru supraviețuire are loc nu numai între specii, dar și în interiorul acestora, iar acest lucru asigură transmiterea urmașilor a celor mai bune trăsături.

Titlul complet al cărţii sale este “Originea speciilor prin selecţie naturală sau conservarea raselor favorizate în lupta pentru viaţă”.

Fenomenul intitulat “the survival of the fittest”, adică “supraviețuirea celui mai bun” nu îi aparţine, însă, lui Darwin, ci unui contemporan al său, filosoful Herbert Spencer. El a fost cel care a patentat expresia după ce a citit cartea lui Darwin şi a extins teoria sa privind selecţia naturală şi în sociologie, etică şi economie.

În timpul călătoriei sale, Darwin a făcut şi o serie de observaţii legate de psihologia umană. Mai exact, el şi-a dat seama în timpul expediţiei că desi nu reuşeşte să comunice cu oameni din diferite colţuri ale lumii, emoţiile au aceleaşi expresii indiferent de cultură. Acest lucru a dus ulterior la dezvoltarea teoriei emoţiilor universale.

Darwin a fost îngrozit de sclavie și de condițiile precare în care trăiau oamenii din alte părții ale mapamondului.

Unii savanți dau vina pe teoriile lui Darwin pentru “greșelile” capitalismului. Cei care au îmbrățișat teoria evoluției și a selecției naturale au transferat principiile sale în economie. Așa a luat naștere darwininsmul social. Adepţii acestui curent credeau că succesul sau eșecul unei persoane este similar luptei pentru supraviețuire a animalelor. Darwininsmul social descuraja asistența din partea guvernelor, activitățile caritabile sau alte activități de natură să-i ajute pe cei săraci. Ei erau de părere că specia umană devine mai puternică dacă persoanele inadaptate dispar.

Darwin este și autorul unui experiment secret de construire a unui ecosistem complet funcțional, pe o insulă vulcanică folosită de Marina Regală Britanică. Omul de știință a descoperit peticul de pământ în timp călătoriei sale de la bordul navei HMS Beagle și a decis să transforme bucata de “cenușă” într-o oază verde.

O femeie pe numele Elizabeth Hope a răspândit un zvon conform căruia, pe patul de moarte, Darwin s-ar fi întors la creștinism. Familia susține însă că savantul și-a apărat teoria până la ultima suflare.

Darwin a murit pe 19 aprilie 1882 și a fost înmormântat la Westminster Abbey.

Veronica Diac
Veronica Diachttp://canal33.ro
A preferat întotdeauna să facă munca „nevăzută” a unei redacții jurnalistice, cea de documentare, extrem de prețuită și de căutată atunci „când îți arde buza”, dar care îl lasă mereu în umbră pe autorul ei. E specializată în relația presei cu instituțiile bancare, de asigurări sociale și de sănătate, dar și pe spinoasa problemă a pensionării. Pasiunea ei cea mare e însă să scrie povesti urbane despre locuri și personaje care au făcut cândva „istorie”!
RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments

LIVE