Pe data de 15 decembrie este prăznuit de biserica ortodoxă Sfântul Sfințit Mucenic Elefterie, episcopul Iliriei, s-a născut la Roma în ultimii ani ai primului secol.
Rămas orfan de tată din copilărie, a fost crescut doar de mama sa, Antia, care primise botezul de la însuși Sfântul Apostol Pavel în călătoriile acestuia de propovăduire a Evangheliei. Vrând să-i da o educație aleasă, mama Sfântului Elefterie și-a încredințat copilul episcopului Romei, Anichit, de la care a învățat Sfintele Scripturi.
Episcopul Anichit, văzând-ul cuprins de darurile lui Dumnezeu, l-a hirotonit diacon pe Elefterie avea 15 ani. La 20 de ani Sfântul Sfințit Mucenic Elefterie a fost numit Episcopul Iliricului. Propovăduindu-l pe Mântuitorul, Sfântul a întors necredincioși mulți către credință.
Împăratul Adrian a dat ordin comandantului Felix ca Sfântul Mucenic Elefterie să fie arestat și adus la Roma. După ce comandantul a ajuns la Valona, locul unde se afla scaunul episcopal al Sfântul Elefterie, acesta a intrat în biserică, unde după ce l-a văzut pe sfânt slujind, pe loc s-a schimbat și i-a cerut Sfântului Elefterie să îl boteze în numele Domnului. După creștinarea comandantului, Sfântul Sfințit Mucenic Elefterie a plecat împreună cu acesta la Roma pentru a se înfățișa împăratului.
Odată ajuns înaintea păgânului conducător, Sfântul Elefterie a mărturisit în fața împăratului că Hristos este Dumnezeul tuturor. Pentru că nu a vrut să se lepede de credință, Sfântul Sfințit Mucenic Elefterie a fost supus la chinuri groaznice. A fost pus pe un pat de aramă sub care erau așezați cărbuni aprinși de unde a scăpat nevătămat, apoi ars cu ulei încins și cu smoală, însă Dumnezeu l-a păstrat din nou nevătămat.
Sfătuit de prefectul Coremon, împăratul a făcut un cuptor, care avea țepușe ascuțite, de o parte și de alta. Mai înainte de a fi aruncat în cuptorul cu foc. Dar Sfântul nu s-a lepădat de credință, ci mai abitir s-a rugat lui Dumnezeu pentru chinuitorii săi. “Îți mulțumesc, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, că m-ai învrednicit de atâtea bunătăți; căci cu mâna Ta cea tare m-ai întărit a răbda atâtea, pentru numele Tău cel Sfânt. Deci, acum caută din cer și vezi ce au sfătuit asupra mea cei ce mă urăsc, izbăvește sufletul meu de înțepăturile lor și de bărbații sângelui mă păzește, ca un bun, ca să Te cunoască toți pe Tine, Unul Dumnezeu, întru toate marginile pământului. Atinge-Te de inimile lor, o, Stăpâne, cela ce ești bogat întru milă, iar numele Tău cel Sfânt fă-l cunoscut lor și adu-i către voia Ta cea sfântă, ca să Te cunoască pe Tine, Unul adevăratul Dumnezeu, și să lase închinăciunea idolească cea pierzătoare, că bine ești cuvântat în veci. Amin”.
Luminat de Dumnezeu, prefectul Coremon s-a aruncat el însuși în focul pregătit pentru Sfântul Sfințit Mucenic Elefterie. A ieșit din cuptor fără nici o rană și de aceea, împăratul a poruncit să fie mai întâi torturat pentru ca în cele din urmă să i se taie capul. După aceea a fost aruncat și Sfântul Elefterie în cuptor, dar focul s-a stins și Sfântul a ieșit sănătos.
Mai apoi Sfântul Mucenic Elefterie a fost întemnițat și înfometat multe zile la rând, însă fiind hrănit cu hrană îngerească, a răbdat și această încercare. A fost legat apoi de un car la care fuseseră înhămați cai sălbatici. Legăturile însă i s-au dezlegat, fiind apoi purtat de îngeri pe un munte din apropiere, unde a stat o vreme, și unde cuvintele lui îmblânzeau chiar și fiarele sălbatice.
După o vreme, a fost descoperit iar, și din porunca împăratului a fost arestat și chemat la judecată. Dar ostașii trimiși să îl aresteze au fost convertiți la credința creștină și s-au botezat în numele lui Hristos. Ajuns încă o dată înaintea împăratului, Sfântul Elefterie a fost condamnat la moarte, punând să fie sfâșiat de lei. S-a trimis asupra sa o leoaică sălbatecă și neîmblânzită, care mai întâi s-a pornit cu iuțeală asupra sfântului, dar pe urmă s-a domolit și și-a plecat botul la picioarele lui și i-a lins talpele, de parcă ar fi avut glas și a înțeles de sfânt, smerindu-se înaintea lui. Nici aceste minuni nu le-a crezut tiranul împărat, ci a crezut că leoaica era parte femeiască, care nu are atâta putere și de aceea n-a vătămat pe sfânt. Și a poruncit să aducă un leu de parte bărbătească, dar și acesta, văzând pe sfânt, s-a arătat mai blând ca leoaica; și acesta îi lingea și-i săruta picioarele, se juca și se gudura pe lângă el bucurându-se, arătând înțelegere și dragoste către sfânt. Cei din jur, care aveau ochii sufletești deschiși, văzând și aceste minuni, au strigat: „Mare este Dumnezeul creștinilor”.
Văzând asta, sfântul a fost ucis în cele din urmă cu sabia de doi ostași, pe data de 15 decembrie 120. Mama sa, Antia, a fost ucisă și ea cu sabia pe când îmbrățișa și săruta pe fiul ei mort. Se spune că tot atunci cinci sute de suflete care au primit și ei mucenicia alături de Sfântul Sfințit Mucenic Elefterie, episcopul Iliriei și mama sa.
